CARAPCIU PE CEREMUȘ (II).În 25 martie 1782, în fața Comisiei cezaro-crăiești de delimitare a proprietăților în Bucovina, proprietarii celor trei părți răzeșești ale moșiilor și ale satului Carapciu pe Ceremuș își declară proprietățile.
Partea de sus a satului, odinioară a lui Tănase Talpici, moștenită prin Marcu Talpici, Vasile Tonca și Vasile Semaca, aparținea răzeșilor Andrei Savaianeț, Toader Mironcu (Mironescu), Gavril Mihailuc, Sandul Racoce, Vasile Cârste și neamurilor lor.
Partea de mijloc a Carapciului pe Ceremuș aparținea lui Dumitraș Goian, Onciuleștilor, Tatulicenilor, Lupașcanilor și lui Iuon Corni.
Partea de jos, cândva a neamurilor lui Vasile Carp, Maftei Ponici, popa Nichifor și Ieremie Chifrac, era a răzeșilor Iuon Paletiuc, Costin Chifrac și Grigoraș Popovici.
Proprietatea lui Grigore Tăutul și a urmașilor săi, „a patra parte din Carapciu”, este revendicată, în 12 ianuarie 1783, de copiii lui Sandul Tăutul, Ion, Dumitraș și fiul lui Andrei, Dumitraș Tăutul, toți din Nepolocăuți, precum și de ginerele lui Coste Tăutul, Gheorghe Lența.
În 27 iunie 1784, căpitanul Ioan Sava, care stăpânea a șasea parte din Carapciu, în urma unui schimb de moșii făcut cu căpitanul Constantin Arapul și cu Miron Volcinschi, îi dă căpitanului Nicolai Grigorce „dintr-un sfert, a șasea parte din Carapaciu” pe Ceremuș, și „a patra parte din a patra parte ce o are schimbătură de la Constantin Arapul căpitan, care o cumpărase de la Ion Tăutul”, din Carapciu pe Siret.
Toate aceste proprietăți aveau să fie delimitate, în prezența martorilor Vasile Tăutu din Vilauce, Ion Volcinschi, Vasile Cârste și Vasile Mihaliuc din Carapciu, în 13 decembrie 1794, de comisarii hotarnici, conduși de directorul Cameral Carl Rychter.
În 21 iunie 1795, Nicolai și Paraschiva Vasilco primesc drept danie partea moșiei și a satului Carapciu pe Ceremuș care aparținusese lui Alexandru Veriha, fiul lui Ștefan, nepotul lui Toader Ponici, cel care avea jupâneasă pe Ileana, fata lui Antioh Cucoran. Marcatori: Gheorghi Goian din Stănești, Vasile Coce, Iordachi Istrătuță din Stănești, Andrei Borșan, paroh în Davideni, Andrei Veriha, Grigoraș Tăutul din Verbăuți și Ion Albotă din Bănila pe Ceremuș.
O împărțeală a unor părți din Carapciu, făcută în 28 octombrie 1797, vehiculează alte nume de săteni, într-o încrengătură rubedelnică încântătoare: Ghiță, Constantin și Ene Panainte, fiii lui Vasile Vihtic primesc și împart moșioara; fratele lui Vasile a fost Costaș Vihtic, iar tatăl lor, Onufraș Vihtic, cel care se însurase cu Irina, fata lui Ioan Ivoncescu. Împărțeala se face din stâlpul lui Ivoncescul, al Sămachii și al lui Dragoman, deci din hotarnica făcută, după venirea austriecilor, în favoarea celor trei.
În 13 octombrie 1794, Ilinca Țănțoaie, fiica Jieniței din Țănteni, dădea ginerelui ei, Ioniță Chirilovici, o parte din Pedecăuți și din Carapciu, iar în 6 februarie 1796, Ion Vihtic dăruia fetei sale, Catrina, jupâneasa lui Ion Prodan din Verbăuți, părțile de moșie din Carapciu și din Căbești pe care le stăpânea.
În 1797, când cete de tâlhari leși, care prădaseră prin Bucovina, încă s-au mai „ținut o bucată de vreme la margine și pe urmă, cu mână întrarmată au căutat să treacă în Galiția, dar fiind bătuți de armele împărătești, s-au împrăștiat”, autoritățile bucovinene au ordonat vornicilor să întocmească liste nominale cu călăreți și pedestrași, care să fie instruiți și folosiți în eventualitatea unor „întâmplări trebuincioase”.
Lista satului Carapciu pe Ceremuș, înocmită în 2 iulie 1797, cuprindea numele călăreților Neculai Iachim, Neculai Zaveialetă, Gheorghei Popovici, Vasăle Leca, Glegorei Leca, Costăi Opaiț, Costăi săn Olexa, Pantelei Lazariuc, Andrei Lazariuc, Costachi Ciornohuz, Toader săn Nicolai, Andrei Poneci, Vasăle Ciornei, Sandul Răcocea, Ion Marciuc, precum și pe cele ale pedestrașilor Vasăle Verenca, Toader Verenca, Mihailo Androniciuc, Ion Mironiciuc, Gheorghei Pavliuc, Ștefan Verenca, Petraș Deianonic, Toader Poneci, Toader Nahoriniac, Ion Tofaniucu, Iacob Mazariac, Ioacob Bodnar, Constantin Ionescul, Sămion Meronc.
