Este evident faptul că sportul în general evoluează în toate direcțiile: viteza, echipamentele, mingile, tehnologia adiacentă, chiar și regulile, sunt în permanentă modificare, în principiu în favoarea spectacolului sportiv și a mulțumirii celui care plătește bilet tocmai pentru a-l vedea. Aici, în categoria „bilet”,se pot include și televiziunile, care percep și ele diferite taxe pentru a vă facilita accesul la competiții. România se afla și aici într-o situație ciudată (de fapt în mai multe, în funcție de unghiul de abordare), favorizații celor 4 canale principale de sport (desigur, Digi) bucurându-se de fotbal european de cel mai înalt nivel, transmis live aproape în fiecare zi a săptămânii. Lipsește din grila Digi campionatul Angliei, cel mai spectaculos în ultima vreme, dar nu-i nimic: Eurosport transmite încontinuu în weekend meciurile din Premier League, canalul Eurosport 1 fiind practic blocat sâmbătă și duminică, de pe la ora 14 până în crucea nopții. Chestiunea e nițel discutabilă, întrucât numai Eurosport România are această opțiune, restul țărilor privind pe Eurosport și alte sporturi în același interval orar. Soluția este una singură: vreo 3 euro pe lună, care îți permit accesul online la Eurosport Player. În ultimul weekend, în timp ce fotbalul nu se mai termină, tare mi-aș fi dorit să pot urmări și finală Irish Open la snooker, între John Higgins și Mark Allen. Am pornit Eurosport Player-ul și n-am regretat nicio secundă. A fost o finală antologică, crâncen de disputată, cu un Allen întorcând finalmente de la 6-8 la 9-8 și câștigând trofeul. Ultima parte am putut-o urmări chiar la TV, că se terminase etapa în Premier. Ei, și acum iată explicația titlului de azi: uneori îmi vine să-mi bag picioarele în fotbal, mai ales când singurele faze dezbătute dintr-un meci întreg (în cazul de față, din România) se referă la hoția atacantului care se preface faultat și la hoția sau prostia arbitrului, care îi dă penalty-ul cerșit. În partea cealaltă, la snooker, un jucător de 21 de ani, chinezul Bingtao, la o lovitură oarecare (dar în semifinala acestui mare turneu!), anunța „fault”! Ștersese atât de fin cu vârful tacului o bilă, încât nici filmarea cu încetinitorul nu o surprinsese, iar bila nu se clintise! Da, dar el simțise în tac ștergerea și anunțase propria greșeală! Cam de asta snooker-ul e un sport nobil, pentru mari caractere, iar în fotbal e loc pentru escroci de teapa unui Keșeru, care se bușește de fundașul care-i luase mingea fără să-l atingă, se trântește, iar un arbitru prost, hoțsau de amândouă, îi dă penalty în loc de cartonaș! Dacă ar fi fost în stare să se ducă la prostul cu fluier și să-i spună că n-a fost faultat, Keșeru ar fi putut deveni cândva un adevărat jucător de snooker. Așa, rămâne doar un escroc și un golan camajoritatea celor din iarbă.