Capriciile doamnei Clio

Punctul 3 din Tratatul Ribbentrop-Molotov prevedea că ”în ceea ce privește Europa de Sud-Est, partea sovietică subliniază interesele sale pentru Basarabia. Din partea Germaniei se exprimă totalul dezinteres cu privire la acest teritoriu”. Istoricii nu s-au pus încă de acord asupra motivelor care l-au determinat pe Hitler să-i facă această concesie majoră lui Stalin, îngăduindu-i tacit să-și mute granița cu peste 100 km spre vest. Și apropiindu-se astfel periculos de câmpurile petroliere de la Ploiești. Acestea deveniseră vitale pentru nemți, ale căror importuri de țiței (care totalizau în vremuri de pace, în 1939, peste 5.500.000 de tone, venite în special din SUA, Mexic, Venezuela, România, Iran și Irak) s-au redus după numai un an de război, la 2.000.000 de tone, din cauza încetării comerțului cu SUA și a blocării căilor maritime de către britanici. Ca urmare, importul de țiței din România a crescut rapid de la 848.000 de tone la 1.177.000 de tone. O explicație a acestei cedări germane (care avea să-i coste scump pe nemți în august 1944, când Armata Roșie a ocupat România, tăind rapid aprovizionarea Germaniei cu vitalul țiței românesc) ar putea fi grija lui Hitler de a-și menaja aliatul bolșevic, care declarase rituos, la Congresul XVI al partidului, din 1939: ”pe baza cărui drept internațional gentlemanii aliați au luat în 1918 Basarabia Uniunii Sovietice asupra acestor teritorii de sud-vest ale sale!?”. Chiar dacă inițial Hitler ”înghițise gălușca” – respectiv interpretabilul, ciudatul punct 3 din Tratat – el avea să facă o adevărată criză de isterie atunci când, aflat în culmea gloriei și exaltării, în Parisul tocmai cucerit, a fost informat, telefonic, de Ribbentrop, că Stalin dorea – ba chiar pregătise deja armele– pentru 25 iunie 1940, ocuparea simultană, în forță, nu doar a Basarabiei, ci și a Bucovinei! – fapt neconsemnat în înțelegerea secretă sovieto-germană. ”Asta contravine acordului! a urlat el, stacojiu la față, în receptor. De ce i-ați dat mână liberă lui Stalin în România!? Aștept explicații!”. Ministrul de externe înspăimântat, dar calm, i-a amintit că însuși Hitler îi dăduse mandatul de a ceda rușilor Basarabia. Acesta a tăcut o clipă, realizând că Stalin i-a tras o zdravănă ”cacealma”, dorind să ocupe – ca un soi de ”bonus” cuvenit, deși nu și negociat – și întreaga Bucovină ”imperială”. I-a șoptit generalului Keitel, aflat lângă el, la Paris, în acea zi de 23 iunie 1940: ”Rusia încearcă să-și apere flancul, iar noi trebuie să procedăm, deocamdată, cu multă atenție. Să încerce Schulenburg (ambasadorul la Moscova) să mai salveze ceva de aici! Stalin ne-a păcălit!” Peste două zile – scrie Boguslaw Wolosyanski în cartea sa ”Războiul secret al lui Stalin” (2015), din care am transcris aceste fapte și dialoguri inedite până azi! – Schulenburg se afla în biroul abilului Molotov pentru a-i prezenta răspunsul lui Hitler: Fuhrer-ul acceptă, cum se știe, ocuparea Basarabiei, dar de ce trebuie inclusă și Bucovina, unde locuiesc peste 100.000 de etnici germani!? „Vulpoiul” Molotov, evident pregătit dinainte să răspundă, a spus: ”- Bucovina, această regiune mică, împădurită, de la poalele Carpaților, aflată la granița Ucrainei (care ”Ucraină”, tov. Molotov!? – n.a.) este partea care lipsește din Ucraina unită, mare!”. Discuțiile cu acest om – scrie autorul citat – reprezentau mereu o mare problemă pentru diplomații germani, care nu reușeau să se descurce cu logica lui de fier, aparent imbatabilă. Și pierdeau …( iată și aici, eternitatea, am putea zice, a unui poker jucat de pe poziții de forță, cu ași bine ascunși în mânecă – n.a.). Dar Stalin – care, la rândul său, dorea ”să tragă de timp”, să lungească mai mult ”prietenia” cu Hitler, ca să se poată înarma corespunzător – va recunoaște în sinea lui că mersese prea departe în chestiunea Bucovinei și a considerat atunci suficient (pentru moment) să ocupe numai partea de nord a Țării Fagilor. Norocul nostru, al sucevenilor de dincoace de Siret! Unitățile Armatei Roșii au intrat la 28 iunie 1940 în Basarabia, aducând astfel – dintr-o singură mutare de șah, acceptată pripit de Hitler – granița sovietică foarte aproape de câmpurile petrolifere românești! Ocuparea unor părți din România îl neliniștea pe Hitler și din alt motiv: oare rușii se vor opri aici, ori se vor întinde și mai mult, spre sud-vest, pentru a controla inclusiv Bulgaria și Iugoslavia, ca un pas spre împlinirea eternului vis panslavist: controlul Bosforului și Dradanelelor? Premoniția funestă a lui Hitler se va împlini, din păcate, parțial, după 1945. Hitler, bietul, nu o va mai afla.
P.S. Istoria – ca, de altfel și muza ce-o reprezintă, grațioasa și mofturoasa Clio – sunt substantive, ființe de genul feminin. Schimbătoare, greu de anticipat! Istoria (”o altă curvă, scumpă Doamnă” – citez replica dată nevestei adultere de un soț încornorat din filmul ”Mihai Viteazul”) se supune celor puternici , învingători și este impusă, pervertită prin manuale calpe, învinșilor. În cazul în speță, doar enervarea maximă a unui Hitler în plină glorie (ce tocmai ocupase Franța) – coroborată, desigur, cu frica lui de a da toată România pe mâna lui Stalin (expusă mai sus) ne-au ferit pe noi, cei din actualele județe Suceava și Botoșani, cel puțin (poate și Neamț, de ce nu?) să fi devenit – ca și frații noștri, mai puțin norocoși, din Ucraina de azi, o regiune a URSS! Altfel spus, mulțumesc enervării lui Hitler că eu, ca sucevean, am putut învăța, la școală, în românește! Nu zic ”Heil Hitler”, și nici ”Thanks, Adolf!” c-ar fi nu neapărat ilegal ci, mai degrabă, imoral. Mai degrabă – să mai și zâmbim, nu? – aș invoca bucuria unui evreu din Tel Aviv, care , nu demult, a ieșit dintr-o loterie locală, țipând de bucurie: – Trăiască Hitler! Firesc, concetățenii l-au izolat discret și trimis la balamuc, pe ”nebun”…Care, suflecându-și mâneca sub care , pe piele, era înscrisă o înșiruire de cifre, țipa: Trăiască Hitler! El mi-a dat numărul ăsta! Îl joc la Loto de când am ieșit de la Auschwitz… de vreo 70 de ani! Abia acum mi-a ieșit câștigător! Ce vă zisei? Doamna Clio, Istoria…e tare capricioasă!