Capra lor, norocul nostru

Ca mai mereu în ultimii vreo 2.000 de ani, poporul român a găsit destul de rapid o consolare pentru jenanta și jegoasa participare la o mare sărbătoare pe care reprezentanții săi au reușit să o distrugă: capra lor e la fel de râioasă ca, pardon, capra noastră! Ați înțeles unde bat: la senzațional de anostul meci dintre Croația și Portugalia, în care niște enormi (inclusiv la preț) fotbaliști au reușit ca timp de 117 minute să nu tragă nici măcar un singur șut spre porțile adverse. Performanța pare de domeniul fantasticului, din moment ce printre cei prezenți pe tăpșan se afla inclusiv golgheterul suprem al ultimelor sezoane, Ronaldo, dar și creierul echipei campioană a Europei, Modrici. Pe lângă ei, nenumărați alți artiști ai balonului, deveniți brusc, naiba știe de ce, nici măcar muncitori, ci de-a dreptul salahori ai gazonului. Faptul că în cele din urmă s-a înscris un amărât de gol, tocmai când se terminau și prelungirile, nu înseamnă nimic. Ba, ca să fie lucrurile limpezi și să încheiem subiectul, acest meci îmi va rămâne în memorie ca etalon al antifotbalului, surclasându-l pe cel pe care îl consideram astfel până acum: o finală a Cupei României din anii ’80 dintre Siderurgistul Galați și Chimia Râmnicu Vâlcea. Dacă mai e cineva pe lumea asta aiurea a fotbalului românesc care să facă apologia jocului defensiv, eu îl sfătuiesc să se gândească la evoluția Ungariei din ultimul ei joc la Euro, deși a jucat la fel de frumos și în celelalte. Acum, la 0 – 4 cu Belgia, ungurii au jucat la fel de avântat ca adversarii, iar faptul că până în minutul 78 scorul s-a menținut 0 – 1 s-a datorat unor portari realmente fabuloși. Da, se poate ieși mult mai demn din competiție după un 0 – 4 decât după 0 – 1. Nici nu contează ce adversar ai în față, ci doar bucuria jocului în sine. Pe care amărâții ăștia ai noștri, jucători, antrenori și federație, nu și-au pierdut-o, ci pur și simplu n-au avut-o niciodată.