Cândva, nu cu foarte mulți ani în urmă, românii aveau o vorbă: „În afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul!”. În anul de grație 2012, în Suceava nu se mai poate spune nici măcar acest lucru, pentru simplul motiv că gardurile au fost furate și vândute la fier vechi, iar fabricile de unde altădată ieșeau diferite produse, mai bune sau mai proaste, au fost demolate.
Suceava anului 2012 este o imagine dezolantă, o combinație de ruine, bălării și mormane de pământ sau beton abandonate fără nici o noimă. Distrugerea sistematică a ceea ce însemna industria locală a demarat încet, dar sigur, după 1990. Sloganul „Nu ne vindem țara!” cu care erau manevrați membrii de sindicat la protestele stradale s-a dovedit doar un mijloc prin care o mână de oameni a reușit să pună mâna pe averile statului român.
Tunuri de milioane de euro, dolari sau mărci germane s-au dat pe nesimțite, iar fabrică după fabrică a căzut.
În unele cazuri s-a construit ceva pe locul fostelor zone industriale, în altele avem acum teren viran, iar unele fabrici s-au transformat într-un peisaj lugubru.
Teren viran și mormane de pământ în loc de clădiri moderne
Din ceea ce odinioară era denumită generic „Zona industrială Burdujeni” acum a mai rămas doar o amintire. În locul fostului combinat de mobilă s-a ridicat un centru comercial. Aceeași destinație a primit-o și fosta Întreprindere de Fibre Artificiale (IFA). Alte clădiri ale industriei comuniste s-au transformat în policlinici private, depozite de mărfuri sau mobilă. Ce-i drept, mai există și câteva fabrici în funcțiune, dar viitorul lor nu sună deloc bine.
Ceva mai încolo, din Întreprinderea de Utilaje și Piese de Schimb (IUPS), devenită după evenimentele din 1989 ROMUPS, s-a ales praful și pulberea la modul concret. Cele câteva hectare de teren au fost abandonate temporar de proprietar după ce boomul imobiliar a trecut și nimeni nu se mai înghesuie să construiască ceva.
Într-o perioadă, zona a fost asediată de țigani veniți în căutarea de fier vechi. După ce stocul de fier vechi s-a epuizat, s-a așternut și liniștea. Mormane de pământ și materiale rezultate din demolări stau „la loc de cinste” prin diferite locuri, iar la câțiva pași, dintr-o clădire aflată în curtea unei fabrici care se chinuie să reziste capitalismului haotic a mai rămas doar un „schelet”.
Puii de la Avicola, jumuliți capitalist
Poate cel mai elocvent exemplu de cum să distrugi o fabrică este fosta Avicola Suceava. Societatea avea mai multe sedii, pe Aleea Dumbrăvii, dar și la Plopeni. Sediul administrativ a ajuns în proprietatea unei persoane particulare în urmă cu mai mulți ani, iar distrugerile au fost limitate. În schimb, abatorul de pe Aleea Dumbrăvii este o ruină jalnică. Tot ceea ce era mai de valoare acolo, inclusiv tone de inox, a fost tăiat și vândut. La un moment dat, hoții au trecut și la furtul pieselor componente din transformatoare, cazul terminându-se tragic. La fel s-a întâmplat și cu clădirile ce au aparținut de Avicola de la Plopeni. Un bărbat care căuta fier vechi a murit acum câteva luni, surprins sub un perete care s-a prăbușit peste el. Multitudinea halelor în care erau crescuți puii ce ajungeau pe mesele sucevenilor este acum acoperită de bălării și copaci care au crescut în toți acești ani de dezinteres.
Hoții de materiale își continuă nestingheriți activitatea. Doar prezența reporterilor este deranjantă. Printre dinți, un bărbat la vreo 30 și ceva de ani ne spune că a venit pentru a lua niște cărămizi. Are nevoie la propria casă. Așa s-a întâmplat cu aproape tot ce s-a construit înainte de 1989. Fiecare s-a „înfruptat” după bunul plac.
Este ceea ce știm să facem cel mai bine. Din păcate.
Invitație la furt pentru hoți
Acolo unde distrugerile și furtișagurile nu au început, proprietarii clădirilor îi invită practic pe hoți să se apuce de treabă. Este și cazul clădirii situate lângă Gara Ițcani și unde odinioară funcționa Poșta Română. Câteva lacăte amărâte nu vor fi o piedică prea serioasă în calea hoților. Iar exemple similare sunt prin tot orașul, mai ales că nimeni nu face vreun efort pentru a asigura paza clădirilor respective.
