Motto. ”Câştigul?…Epopee de-atâtea mii de ani,/Divină Comedie având ca titlu: Bani!/Poemă ce cuprinde amor, dureri, plăcere,/Cu Raiul în urcare, cu Iadul în cădere.” (Alexandru Macedonski).
Acerba competiție economică și financiară ce caracterizează scena geopolitică de azi îi preocupă nu doar pe politicieni și finanțiști, ci și pe jurnaliști și scriitori, și prin aceștia, publicul larg. Câteva cărți foarte recente ne propun analize și explicații interesante și originale. În câteva articole, voi încerca să le prezint. Asortându-le cu o doză salutară de umor. ”O istorie magnifică a capitalismului”, conform lui Amartya Sen, „o carte monumentală, absolut obligatorie”, conform lui Thomas Piketty, „un adevărat tour de force”, conform lui Peter Frankopan. (Capitalism, a global history – Capitalismul: o istorie globală de Sven Beckert, Penguin, 2025). Opera, substanțială (1.300 de pagini) a istoricului de la Harvard Sven Beckert, a ajuns, deși abia publicată, pe lista de best-sellers-uri a Amazon. În New York Times, istoricul Marcus Rediker subliniază originalitatea unei abordări care, în loc să urmărească originile capitalismului până în Europa, așa cum este tradițional, identifică una dintre primele sale manifestări în orașul portuar Aden din secolul al XII-lea. Scrisorile negustorilor evrei, așa cum subliniază Gideon Lewis-Kraus în New Yorker, atestă inovația esențială: nu mai erau negustorii cei care străbăteau mările riscându-și viața, ci antreprenorii care finanțau expediții comerciale, riscându-și nu viața, ci capitalul. În timp ce precursorii săi pot fi observați încă din secolul al XII-lea, capitalismul, însă, s-a dezvoltat abia, conform aceluiași principiu, începând cu secolul al XVI-lea. Dinamica a fost globală de la început, dacă nu chiar mondială; a implicat „comportamentul particular al negustorilor din locuri îndepărtate precum Cairo sau Changzhou”, scrie Rediker. ”Prin crearea de rețele elaborate de încredere, care se întindeau pe distanțe lungi, aceștia au ocolit și au depășit rezistența pe care o puteau întâmpina, atât din partea aristocrației funciare, cât și, la baza scării sociale, din partea fermierilor și artizanilor”. Unul dintre primele „orașe capitaliste”, potrivit lui Beckert, a fost Potosí, în Bolivia de astăzi: în timp ce un sfert dintre muncitorii care se speteau în minele de argint au murit, „locuitorii bogați din Potosí au cumpărat diamante din Ceylon, ciorapi napolitani, cristal venețian și porțelan chinezesc”. După cum atestă comerțul cu sclavi și războaiele pe care le-a provocat, istoria capitalismului este și istoria violenței. Cu toate acestea, cartea nu este aclamată unanim. În The New Yorker, Gideon Lewis-Kraus susține că Beckert subestimează impactul enorm al tehnologiei și implicarea tot mai mare a statului. De asemenea, el subliniază o contradicție: pe de o parte, autorul recunoaște imposibilitatea de a defini „esența” capitalismului, în timp ce, pe de altă parte, înșiră metafore pentru a descrie această „esență”: „o forță cvasi-geologică”, scrie Beckert, „un copac care a străpuns coroana, un torent, un tsunami… o forță care modelează lumea”, care „întruchipează o logică unică, o tendință de a crește, de a curge și de a pătrunde în toate domeniile de activitate”. În cele din urmă, el găsește o „esență” pentru aceasta, și anume „producerea de diversitate interconectată”. A descrie capitalismul ca un eveniment toxic, fără o formă definită și în continuă expansiune – asta nu explică absolut nimic”.
Mahărul, bibilicul și mangafaua. Scria Camil Petrescu undeva: „Cu două zile înainte de alegeri, numai ce dă sfoară să se prezinte la club toți mahării sectoarelor”. Caragiale zice și el: „Bibicule, mangafaua pleacă mâine, miercuri, la Ploiești!” Cu mahăr ne-au ajutat nemții (Macher): personaj ridicat la o situație socială prin procedee lăturalnice, subterfugii, relații dubioase și care se pricepe să-și aranjeze diversele afaceri prin șmecherii; (ironic) șef. Cu mangafaua (mankafa), ne-au pricopsit turcii: om care nu merită nicio considerație; om mărginit, bleg, prost, nătâng. Bibicul ne vine de la unguri (bibic): nagâț; pasăre migratoare de baltă, de talie mică, cu moț și cu penaj colorat; termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite, dar și amant, jupân, șef. S-ar părea că stâlpii de ieri și de azi ai politicii românești sunt mahărul, bibicul și mangafaua. Zice Andrei Pleșu despre cineva: ”Atenţie! Marele mahăr sunt eu! Eu fac jocurile!” Dă-i unui bărbat o armă și va jefui o bancă. Dă-i unui bărbat o bancă și îi va jefui pe toți.
⃰ Nimic nu stresează o femeie mai mult decât un bărbat care încă nu-i decis să devină soțul ei.
Elogiu banilor. ”Banii deschid toate ușile;/sunt cheia unei vieți pline de bucurie,/bagheta miracolelor, instrumentul învierii./Îți oferă ceea ce este necesar și ceea ce este inutil,/pâine și bucurie./Banii te eliberează de muncă,/banii sunt libertate./Dacă vrei o femeie și încă una și încă una, cumpără-le;/dacă vrei o insulă, cumpăr-o;/(Este cel mai folosit verb : a cumpăra)/A da bani înseamnă a da iubire./Aleluia, credincioșilor,/uniți-vă în închinarea în fața vițelului de aur/și fie ca ugerul bogat al mamei sale să vă alăpteze! Îți vor spune/că valorezi/nu ceea ce ești, / ci ceea ce deții./Și vor avea dreptate:/fără bani, valorezi exact/ceea ce ești: nimic. (Roger Wolfe)
. ⃰ Un bărbat înarmat intră în bancă și cere toți banii. Apoi îl întreabă pe bărbatul care stă lângă el: „M-ai văzut jefuind banca?” Bărbatul spune: „Da, te – am văzut.” Jefuitorul îl împușcă pe bărbat fără ezitare. Se adresează următorului bărbat: „M-ai văzut jefuind banca?” El răspunde: „Eu nu, dar soția mea sigur te-a văzut.”
Povești bancare. Un bărbat intră într-o bancă și se duce, nervos, la un ghișeu. O angajată elegantă, dar cu un ton arogant, îl întâmpină. Ea: „Bună ziua, cu ce vă pot ajuta?” El: „Vreau să deschid un cont în banca voastră de rahat” Ea: „Scuzați-mă?! Nu cred că v-am auzit bine!” El: „Ce să înțelegi? Vreau doar să deschid un cont în banca asta jalnică!” Ea: „Scuzați, dar chiar nu ar trebui să-mi vorbiți așa!” El: „Ascultă, iubito, nu vreau să vorbesc cu tine, vreau doar să deschid un cont. Ea (speriată): „Mă duc să-l chem pe manager acum…” și fuge spre biroul directorului băncii. Managerul: „Bună ziua, domnule, care e problema? De ce faceți scandal? ” Clientul: „Nu e nicio problemă, am câștigat 60 de milioane la loterie și vreau doar să deschid un cont la voi ”. Managerul: „Aha, și curva asta de funcționară, cu țâțele ei ridicol de mici (și care – fie vorba între noi – nici nu știe cum să-mi facă un sex oral ca lumea) vă face probleme? Veniți, vă rog, în biroul meu. Doriți o cafea?
⃰ După jaful băncii, două milioane lipsesc din seif. Directorul băncii le spune reporterilor: „Scrieți că trei milioane ne-au fost furate, atunci hoțul se va speria… iar noi putem împărți diferența.”.
Amendă. O femeie vrea să retragă bani de la ghișeul băncii. Un ofițer de poliție intră în bancă în spatele ei. El o întreabă: „Mașina dumneavoastră este parcată afară?” Ea: „Da, dar de ce?”. „Atunci retrageți încă 25 de euro; ați parcat ilegal!”
⃰ Cum se numește un băiat pe nume John care are mulți bani? Johnny Cash.
⃰ Trebuie să respectăm păsările, pentru că cei care trăiesc în copaci nu plătesc impozit pe proprietate.
