Domnul Octav Cozmîncă din comuna Talpa, județul Botoșani, este senator PSD de Suceava. Până la a ne onora cu prezența în județ, pe listele electorale și pe scaunele rezervate în Parlament aleșilor de Suceava, Octav Cozmîncă a fost unul dintre stâlpii de bază ai sistemului comunist, în timpul căruia, pe hârtie, vaca dădea câte 800 de litri de lapte pe zi, se făceau câte 100.000 de kilograme de barabule la hectar, găinile se ouau în draci și mai era puțin până când plopul urma să facă pere, iar răchita micșunele. Pentru meritele deosebite avute în consolidarea societății socialiste multilateral dezvoltate, tovarășul Cozmîncă a fost ridicat la rangul de domn și rugat să construiască din temelii capitalismul. Inspirat de lozinca „Să dăm țării cât mai mult cărbune” și ca să impresioneze conducerea de partide și de state a Europei, domnul Cozmîncă și ceilalți domni din conducerea de partid și de stat, printre care s-a numărat și Mihai Grozavu de la Suceava, au început să dea Occidentului tot mai multe orașe. Așa au apărut în județul nostru orașele făcute la apel de seară.
Este vorba despre orașele în care majoritatea gospodăriilor au veceul în fundul curții și în care drumurile sînt „asfaltate” cu găinaț, apa potabilă se găsește în fântânile de peste 7 văi și-o vale adâncă, iar apa caldă se poate lua doar din oalele puse pe sobă. Este vorba despre orașele în care rețelele de internet se văd doar dacă, într-o zi senină, te urci cu scara pe casă și te uiți în zare cu binoclul pe care bunicul ți l-a lăsat moștenire alături de o bundiță, un chimir și o brumărie. Ca să nu mai vorbim de mall-urile, cinematografele, hipermarket-urile, băncile comerciale, băncile din parcuri, terenurile de golf și pistele de curling care se găsesc la tot pasul în comunele-orașe, mai exact pe ecranele televizoarelor din gospodăriile sătenilor de ieri, orășenilor de azi, conectate la rețeaua de cablu. Printre comunele care au primit ordin de la domnii Cozmîncă și Grozavu să se transforme în orașe se numără Salcea, Milișăuți, Broșteni, Dolhasca și Cajvana.
Fiindcă tot am ajuns la orașul Cajvana, trebuie de spus că în această localitate sînt 9 grădinițe, iar 7 dintre acestea funcționează în gospodăriile unor oameni. În semn de mulțumire pentru că au pus câte o cămăruță la dispoziție, grădinițele poartă numele gospodarilor: „La Titieni Domnica”, „La Ilițoi” și „La Șoldan”. Dar, nu-i așa, stimați domni Cozmîncă și Grozavu?, când dumneavoastră nici măcar nu erați copii de grădiniță, comuniștii participau la cursuri în care învățau cum să se joace cu nervii autorităților, cursuri care se țineau în casă la diverși ilegaliști, școlile fiind cunoscute de Siguranță sub nume ca „La Pătrășcanu”, „La Gheorghiu Dej” și „La Maurer”. Și, vorba aia, toate erau locații din București. Deci, și Cajvana este un oraș adevărat care, de ce nu?, într-o bună zi ar putea ajunge capitală. Nu chiar capitala țării, ci doar capitala landului Cajvana.
