Cap de bour

România deține cel mai scump exemplar de ziar din lume: „Zimbrulu și vulturulu”, tipărit la Iași în 1858. Poate fi admirat la Expoziția Mondială Filatelică, deschisă ieri la București. Valoarea i-o dau cele 8 timbre „Cap de bour” cu care a fost francat și care-i ridică prețul până la aproape un milion de euro!
Documentându-mă pentru cartea „Oastea oștilor”, am cercetat colecțiile gazetelor ieșene de la mijlocul secolului XIX; răsfoiesc acum vechile fișe, cu gândul la „Zimbrulu și vulturulu”, scos din uitare de niște… timbre.
Aflăm, din periodicele scrise cu imposibilul alfabet de tranziție, cum trăiau străbunii noștri, care – oroare! – își duceau zilele fără telefon, internet, radio, televizor, automobil, tomograf, asfalt, gaz metan, detergenți, antibiotice, tren, avion ș.a.m.d. Pentru voiajuri, aveau la dispoziție diligența: „Iași-Vaslui-Bârlad serviciu zilnic și retur cu trăsuri învălite, pe arcuri. 20 de bani km. la clasa I, 15 bani la clasa a II-a,” Călătoriile externe se puteau face „fie cu pacboul vapor Albrecht, fie cu frate-său, Szecënyi, fiecare având mașine sistem american… Se pleacă din Galați vinerea, ajungându-se la Viena în mai puțin de 160 de ore.” Ziarele anunță că, în sfârșit, s-a descoperit leacul beției: „Într-o jumătate de litră rachiu să se puie două dramuri lemn de kuasia (? – n.n.) și jumătate dram acrime de pucioasă (acidum sulphuricum concentratum) care, tulburându-se bine, să se dea bețivului câte 4-6 linguri la masă. Doftorul Haurovici zice că asăminea efect produce și fiertura de cimbrișor…” Evenimente interne: „Spătarului Panopulo i s-a răpit fiica, focoasa Ralu, de către cornetul Varlaam, ajutat de locotenenții Fotino și Popovici. Gura târgului spune că, de fapt, Ralu l-a furat pe bietul cornet…” Externe: „Un individ înarmat cu ditamai cuțitul de bucătărie l-a rănit pe maiestatea sa (împăratul Austro-Ungariei, n.n.) în partea cerbiciei (in der Gegend des Hinterhauptes). Ucigașul a fost prins…” Din Iași au plecat armatele rusești, locul lor fiind luat imediat de trupele austriece („ele au a vă scuti de necazurile rezbelului”), așa că „În Capitală nu se mai celebrează, la Mitropolie, ziua Împăratului Autocrator rossienesc; slujba se mută la biserica catolică, fiind închinată Majestății sale Franz Josef.”
Oștile austriece au fost întâmpinate, în Păcurari, de D. Cracte, mădular al ocârmuirii, care a rostit discursul de întâmpinare… de la venirea rușilor. La ce bun să-l mai schimbe? Noutăți: „La spițeria împosesită de D. Oros au sosit acum de la Paris de cea mai bună calitate: Rob de Lafector, pudră de roje, sirop de Lamoro pentru tusă, hapurile Valet, feliurite pastile pentru tusă, elicsir și pravuri de dinți. Asăminea, se află în vânzare gazo-gen pentru lampe și sineală foarte bună.” Panamalele vremii: cei ce și-au cumpărat ranguri boierești de la oștile ruse au rămas cu buza umflată: „li s-au făcut înălțările în rang deși se știa că schimbarea oștilor va aduce nerecunoașterea înălțărilor. Păcăliții, care au trebuit să ungă cum se cuvine rotițele administrației…” Dagherotipistul J.G. Weniger, din Praga, anunță că „izbutește portrete fotografice pe metal după metod nou și fără lucoarea soarelui; doritorii îl pot apela la Hotelul Missir, camerile 35, 36.” Anunțuri: „Circul Beranek s-a instalat în dosul bisericii Banu. Programe schimbătoare. Începutul la oarele 7 seara.” Și o precizare care, azi, sună de-a dreptul bizar. Se referă la alegerile pentru Eforia Capitalei: „Cârmurirea nu dorește a înrâuri direct ori indirect alegerile municipalității.” Ca să vezi adevărata democrație – la Iași, în 1858!