Cântările Ortodoxiei: „Veniți să ne închinăm”

În ceea ce privește originea, structura și forma întreită a acestei formule introductive întâlnită în rânduiala tuturor Laudelor bisericești, trebuie să precizăm că s-a scris foarte puțin sau aproape deloc. Această formulă este legată în special de citirea psalmilor izolați sau a anumitor grupe de psalmi. Una dintre rațiunile pentru care ea este întreită ar fi precizarea caracterului trinitar al cultului ortodox. O analiză mai amănunțită însă ne îndreptățește a vedea în această formă întreită chiar un indiciu a ceea ce am putea numi o asimilare întru totul creștină a psalmilor. De altfel, substratul acesteia este unul scripturistic, fiind parte a Psalmului 94, 6: „Veniți să ne închinăm și să cădem”. În legătură cu această formulă introductivă, o notă a Catavasierului (cartea bisericească de cult care cuprinde cântările Învierii, pe cele opt glasuri) menționeză: „Când se face Priveghere (la mănăstiri), «Veniți să ne închinăm…» se cântă pe glasul al 8-lea, precum se arată în cărțile de psaltichie (la Anixandare)”. Dacă observăm mai atent „cărțile de psaltichie”, vom constata că în practică această formulă s-ar cânta de patru ori și nu de trei. În perioada de la Paști (mai exact de la Duminica Tomii) la Înălțare, ea este înlocuită cu „Hristos a înviat…“ (de trei ori). Tradiția manuscrisă începând cu sfârșitul secolului al optulea, conservă de fapt „forma primară” a acestei formule introductive. Este vorba de o singură formulă, repetată de trei ori, și care era fidelă în mare parte aceleia pe care o întâlnim în Psalmul 94, 6. Ceea ce este foarte important este faptul că încă de la început această formulă era întreită. Ea se mai întâlnește, într-o formă mai dezvoltată, și în Rânduiala Sfintei Liturghii (se cântă o singură dată), după Vohodul Mic (Intrarea Mică). Chiar și această formă este apropiată de cea a codicilor vechi. În concluzie, țin să precizez că este destul de greu să afirmăm cu exactitate care ar fi forma primară a acestei formule, dat fiind că în câmpul Liturgicii există deja două păreri diferite în ceea ce privește vechimea structurilor liturgice. De exemplu, Anton Baumstark afirmă că structurile primare ar fi cele scurte, iar Cesare Giraudo le consideră pe cele mai lungi ca fiind cele mai veche. (Nicolae Preda)