Cântările Ortodoxiei: Râvna lui Ilie

Cel ce a fost înger în trup, temeiul proorocilor, al doilea înainte-mergător al venirii lui Hristos, Ilie măritul, care a trimis de sus lui Elisei har, bolile gonește și pe cei leproși curățește; pentru aceasta și celor ce-l cinstesc pe el le izvorăște tămăduiri. (Troparul Sf. Ilie Tesviteanul)
Duminică, 20 iulie, îl prăznuim cu toții pe Sfântul Mare Prooroc Ilie, un sfânt ce are un rol cu totul special în istoria mântuirii noastre. Este și motivul pentru care, dintre personalitățile Vechiului Testament, în afară de Sfântul Ioan Botezătorul, este singurul care are sărbătoare „cu ținere“ în calendar. Ca și în cazul slujbelor închinate Sfântului Ioan Botezătorul, prăznuirea Sfântului Prooroc Ilie este o minunată împletire între profeție și împlinirea ei, între antetip și tip, în fond, între Vechiul și Noul Testament. Troparul închinat sfântului pe care-l prezentăm astăzi condensează „calitățile“ care l-au impus în conștiința Bisericii. El este „înger în trup“, fiindcă, deși nu a avut o viață netrupească sau neomenească, „pe pământ ca un netrupesc a trăit (…) și acum în ceruri fiind, cu cetele îngerești petrece, de unde spre noi privește“ (din Canonul Utreniei). Este „temei al proorocilor“, fiindcă, prin felul cum L-a mărturisit pe Dumnezeul Cel viu, este „mai marele“ și „podoaba“ tuturor proorocilor, însuși cel mai mare dintre ei, Sfântul Ioan Botezătorul venind „cu Duhul și puterea lui Ilie“ (Stihiră la Nașterea Sf. Ioan). Este „al doilea înainte-mergător al venirii lui Hristos“, așa cum vestește Dumnezeu prin glasul Proorocului Maleahi: „Iată că Eu vă trimit pe Ilie proorocul, înainte de a veni ziua Domnului, cea mare și înfricoșătoare“ (Maleahi 3, 23). Sfântul Ilie a lăsat urmașului său, Elisei, nu numai cojocul, ci și harul proorocesc, pe care acesta l-a dus mai departe, vindecând, ca și înaintașul său, toată boala și toată neputința, prin rugăciunea lor izvorând tămăduiri. Despre Sfântul Ilie se poate scrie foarte mult, fiindcă personalitatea lui este deosebit de complexă. Fiecare sfânt însă are ceva prin care se distinge cumva de ceilalți, în virtutea faptului că Dumnezeu împarte darurile și ele se manifestă complementar. În ceea ce-l privește pe Sfântul Ilie, ceea ce-l distinge în mod deosebit este râvna sau zelul său. Dacă Avraam este credinciosul prin excelență, Ilie este zelosul atașat față de Dumnezeu și față de adevăr. Râvna sa i-a întărit permanent pe cei care s-au opus, de-a lungul timpului, minciunii și falselor credințe. Acum, în pragul prăznuirii sale, poate ne-ar folosi să ne hrănim mai mult din râvna sau zelul proorocului, răspunzând cum se cuvine îndemnului său, valabil pentru totdeauna: „Până când veți șchiopăta de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmați Lui!“. (III Regi 18, 21)
(Sursa: Ziarul Lumina)