Cu crucea-n spate
Cu crucea-n spate trec și-acum
Însângerat pe-al lumii drum,
Cu mâinile-n piroane vin,
La uși închise Eu suspin,
Cu mâinile-n piroane vin,
La uși închise Eu suspin.
Cu mâinile-n piroane bat
La uși închise de păcat,
N-aude nimeni și pornesc,
Sub crucea grea Mă prăbușesc,
N-aude nimeni și pornesc,
Sub crucea grea Mă prăbușesc.
Sunt plin de răni, de sînge-s plin,
N-aude nimeni cât suspin,
Izvoare curg din jertfa Mea,
Nu vine nimeni ca să bea,
Izvoare curg din jertfa Mea,
Nu vine nimeni ca să bea.
Eu sunt Păstorul cel ceresc,
Dar oamenii Mă ocolesc,
Și-i chem pe toți, de toți Mi-e dor,
Eu sunt Păstorul tuturor,
Și-i chem pe toți, de toți Mi-e dor,
Eu sunt Păstorul tuturor.
Vreau ca să intru-n casa ta,
Deschide-acum, nu Mă uita,
Eu sunt al lumii Împărat,
Cu coasta-nsângerată bat,
Eu sunt al lumii Împărat,
Cu coasta-nsângerată bat.
Deschide-acum că anii fug,
Ia astăzi dulcele Meu jug,
Căci jugul meu este ușor,
Pe lume tu ești călător,
Căci jugul meu este ușor,
Pe lume tu ești călător.
Sunt Viața, sunt Lumina ta,
Deschide-acum, nu Mă uita,
Căci Apa Vieții-ți voi da Eu,
Voi fi Mântuitorul tău,
Căci Apa Vieții-ți voi da Eu,
Voi fi Mântuitorul tău.
Era seară liniștită
Era seară liniștită
Cu cerul senin,
Când fu cina pregătită
Fiului divin.
El veni cu-ai Săi la masă,
La locul gătit,
Și cu o voce duioasă
Astfel le-a vorbit:
„Fraților, sosit-a ceasul,
Să ne despărțim,
Voi să nu pierdeți curajul
Căci iar am să vin.
Dar vă spun mai dinainte
Pentru ca să știți,
Căci din voi unul M-a vinde
Pe treizeci de-arginți.”
Atunci toți se îndreptară
Către-Învățător,
Și pe rând se întrebară
Care-i trădător?
Când veni rândul lui Iuda,
Întrebă și el:
„Nu cumva voi fi eu Doamne,
Fiul cel mișel?”
„Tu ești Iuda!” – zise Domnul,
„Du-te mai curând,
Iată-acum sosește ceasul,
Să faci ce-ai de gând.”
Atunci el îndată merse,
Către-acel sobor,
Unde aștepta cu sete
Al Domnului omor.
Acolo-și vându Stăpânul,
Iuda cel mișel,
Și printr-un sărut fățarnic
Îl predă pe El.
Ei L-au dus la judecată,
Și L-au osândit,
Ca pe cruce cu ocară
Să fie răstignit.
Așa grăiește Domnul slavei
Așa grăiește Domnul slavei
Prin glasul Sfintei Liturghii,
Deși M-am înălțat la ceruri,
Eu nu vă las, Eu nu vă las orfani copii.
În fiecare Liturghie,
Eu Mă cobor din nou la voi,
Din nou e coasta Mea străpunsă,
Și-Mi curge sânge, și-Mi curge sângele șiroi.
Mă răstignesc din nou pe cruce,
În umbra Sfântului Altar,
Primiți-Mi Sângele și Trupul,
Să nu vin iarăși, să nu vin iarăși în zadar.
Eu sunt aici întotdeauna,
În Sfântu-Altar spre răsărit,
Bisericile sfinte-s goale,
Creștinii Mei, creștinii Mei s-au rătăcit.
Veniți copiii Mei la Mine,
Că vreau în voi să locuiesc,
Să vă împac din nou cu Tatăl,
Și de păcat, și de păcat să vă feresc.
Și din Potirul Cinei Mele,
Eu vreau cu toții să gustați,
Veniți creștinii Mei la Mine,
Și pacea Mea, și pacea Mea să o aflați.
În fiecare Părticică,
Pe care-n taină o primiți,
Eu sunt întreg cu toată slava,
Și-aștept spre Mine, și-aștept spre Mine să veniți.
(sursa: http://cuvantcrestin.50webs.com/cantari/cantari.html)
