De numele lui Leonard Zamă se leagă și cele 11 instrumente la care interpretează piese folclorice vechi, autentice, mai ales din zona de interferență Liteni – Dolhasca. Artistul, actualmente angajat al Ansamblului Artistic „Ciprian Porumbescu” Suceava, ca solist instrumentist, și-a început cariera de „suflător” încă de mic.
La vârsta de patru ani a primit cadou, de la unchiul său din Corni, pictorul Cezar Petrescu Gherghina, o trișcă.
Timpul a dovedit că poate fi un foarte bun autodidact. S-a remarcat la diferite serbări școlare, concursuri între clase, mai întâi în satul său natal – Corni.
Tatăl său, Nicolae Zamă, cânta la clarinet (instrument primit de la moșul Petrea Maftei), în „Banta țărănească” din Corni. De la tatăl său „a prins” Leonard dragul de cântat piese folclorice vechi, adunate de la bătrânii satului.
Îndrăgostit de clarinet
Având talentul în sânge, Leonard a luat clarinetul vechi al tatălui său și a început să cânte piese folclorice.
A fost o surpriză pentru toți, mai ales că, la acea vreme, copilul Leonard era îndemnat să cânte cu vocea și nu la instrumente muzicale.
Fără să fie un clarinet profesionist, adecvat tonalităților de orchestră, Leonard Zamă s-a îndrăgostit de acest instrument și nu s-a mai despărțit de el. Mai mult, a început să cânte folclor și la alte instrumente de suflat.
Dacă le adună pe toate, sunt 11 astfel de instrumente: clarinet, trișcă, taragot, saxofon, tilincă, ocarină, caval, tâlv, fluier, nai, cimpoi.
Artistul le mânuiește pe toate cu aceeași măiestrie. „Să știți că la noi sunt instrumentiști mulți și foarte buni. Ce ne diferențiază este stilul, repertoriul pe care îl aducem în fața spectatorilor. Eu interpretez piese vechi, pe care le-am adunat, dar și ascultat în copilăria mea. Mai ales piese pe care le-am auzit în «Banta țărănească», în care activa și tatăl meu. Bătrânii satului nu ascultau la radio sau se uitau la televizor, ei transmiteau folclorul curat, așa cum l-au preluat de la străbunii lor”, ne-a spus Leonard Zamă.
A ales să fie artist
La 15 ani, Leonard Zamă s-a înscris la Liceul Economic din Suceava. La acea vremea, credea că va deveni, în timp, un foarte bun contabil, dar fără să se despartă de muzică.
Bătălia dintre „finanțist” și „muzicant” a fost câștigată de cel din urmă.
Pe perioada liceului a avut parte să cunoască doi oameni iubitori de artă, de muzică, oameni care i-au definit, într-un fel, cariera de mai târziu. Este vorba de profesorul de muzică Constantin Sîrbu și de directorul de atunci al Liceului Economic – profesorul Cornel Duceag.
Tot în perioada liceului, Leonard Zamă s-a înscris și la Școala Populară de Arte Suceava, unde, după mai mulți ani, avea să devină el însuși profesor de instrumente populare.
După terminarea liceului, Zamă a primit un post de contabil la „Zimbru”. Avea de ales: cântecul – prima sa dragoste – sau maldărul de dosare, de facturi, balanțe și bilanțuri, pe care trebuia să le pună în ordine.
Discipoli
După ce a terminat stagiul militar, s-a angajat la Ansamblul Artistic „Ciprian Porumbescu” Suceava. Asta se întâmpla prin anul 1979. După trei ani, i s-a oferit un post de profesor de instrumente populare la Școala de Arte Suceava, unde a slujit, apoi, 18 ani.
Zeci, poate sute de copii i-au trecut prin mâini, „unii dintre ei mănâncă astăzi o pâine albă”, vorba artistului.
„Aș putea să-mi amintesc de mulți foști elevi care astăzi fac cinste muzicii instrumentale. Să dau doar câteva nume: profesorul universitar Florin Fodor, «lăutarii» Cristi Păstru, Cristi Curpău… sunt mulți. Cu unii dintre ei cânt și astăzi la anumite evenimente, unde suntem invitați”, ne-a povestit artistul.
În anul 2000, Leonard Zamă a revenit la Ansamblul „Ciprian Porumbescu”, alături de alți artiști consacrați (Laura Lavric, Margareta Clipa).
Turneu în America
De-a lungul timpului, Leonard Zamă a scos mai multe albume pe piața muzicală românească. Primul dintre acestea a fost în anul 1986, atunci când, împreună cu orchestra lui Viorel Leancă, a imprimat primele 12 piese folclorice.
„Albumele pe care le-am scos la Electrecord, până în 1990, au avut cele mai mari vânzări, cel puțin așa mi s-a spus la acea vreme”, și-a amintit artistul.
Muzica i-a adus și prima ieșire în afara țării, în anul 1981, împreună cu Orchestra „Paul Stângă” din București.
Mai mulți ani la rând, Leonard Zamă a susținut, împreună cu acești instrumentiști, spectacole în toată Europa.
În anul 1989, timp de șase luni, a fost plecat într-un turneu în America, împreună cu mai mulți artiști români.
„Am fost în America alături de solista Sofia Vicoveanca, care rămâne pentru mine o mare artistă, cu un suflet nobil. Îi voi purta mereu un respect deosebit. Datorită ei am vizitat toată America și am cântat pentru cei din diaspora, poate mai mult decât am cântat vreodată pe o scenă. Românii plângeau, erau extrem de emoționați. Le era dor de țară”, își amintește Leonard Zamă.
Bani din Europa
După 1990, împreună cu Orchestra „Frunză verde”, Leonard Zamă a cutreierat din nou Europa, susținând zeci de concerte. A fost o perioadă foarte bună pentru artist. A câștigat bine.
Artistul reușea să adune câte șase, șapte mii de dolari la un turneu, și făcea câte trei turnee pe an, din 1990 și până în anul 1996. După această dată, poliinstrumentistul a mai fost în două turnee în Elveția, cu Ansamblul „Hora” din Bacău.
În acest moment se mulțumește cu „cântările” din țară, mai ales că, după cum ne-a povestit chiar artistul, „nu mai merge cum mergea, nici în afară”. Poate doar la un botez, la o nuntă prin Spania, Italia, tot la români care au plecat din țară cu muzica lui Leonard Zamă în suflet.
Aceștia scot din buzunare și două, trei mii de euro pentru deplasarea artistului la evenimentul de familie, departe de casă. „Se poate trăi decent și din câștigurile din țară”, concluzionează artistul.
Colecție de instrumente muzicale
În colecția personală a lui Leonard Zamă, există peste 15 instrumente muzicale, dintre care 11 diferite. Unele au importanță sentimentală, altele s-au rupt de-atâta suflat în ele, dar artistul le păstrează ca amintire, iar altele sunt chiar bijuterii, de trei, patru mii de euro bucata.
Visul din copilărie al lui Leonard, de a avea un clarinet și un taragot adevărat, i s-a împlinit. Nu i-a căzut din cer nimic. Totul a fost câștigat prin muncă, cu sacrificii: nopți pierdute, nesomn, mâncare la ore târzii în noapte… Însă nu a făcut greșeli mari. Nu a fumat și nici nu a băut în exces.
Cântă cu ușurință, pentru că așa a învățat să facă de mic, să lase muzica „să curgă, să vină din suflet”.
„Este păcat de unii tineri, care nu sunt îndrumați corect cum să respire, să sufle într-un instrument popular, pot să-și rateze cariera. După câțiva ani, nu mai au suflu, nu mai pot cânta. Eu nu am probleme de acest gen”, a completat instrumentistul.
