Canotoarea Florentina Filipovici, sportiva din județul nostru care a reprezentat România în competiții mondiale, a trecut în veșnicie, la vârsta de 32 de ani, după o perioadă îndelungată de suferință.
Originară din comuna Moldovița, tânăra a fost diagnosticată cu ani în urmă cu cancer mamar malign cu metastaze, o afecțiune gravă pe care a încercat să o învingă cu demnitate și curaj, pentru a putea duce în continuare o viață cât mai normală.
În lupta sa cu boala, fosta sportivă de performanță a beneficiat de sprijinul multor oameni de bine, sportivi și persoane publice, care s-au alăturat campaniilor umanitare inițiate în sprijinul ei. Printre cei care au răspuns apelului s-a numărat și înotătorul David Popovici, care și-a donat echipamentul într-o campanie de strângere de fonduri.
În ciuda problemelor de sănătate, a fost o luptătoare și și-a crescut singură cei trei copii, o fată și doi băieți, pentru care a continuat să lupte până în ultimele clipe.
Pe plan sportiv, Florentina a cunoscut succesul încă din perioada junioratului, când a obținut titlul de vicecampioană mondială și pe cel de campioană europeană la canotaj, rezultate care i-au adus notorietate în spațiul public.
Dispariția a provocat o undă de șoc în comunitatea în care trăia, lăsând un gol profund.
O apropiată a tinerei a lăsat următorul mesaj emoționant:
„Ai făcut să plângă o comunitate, Florii…
Visul tău era să fii campioană la canotaj. Apa te chema, medaliile te așteptau, iar școala era mândră de premiile tale. Aveai putere, ambiție și un drum frumos înainte… dar ai ales iubirea. Te-ai măritat, ai lăsat sportul și ți-ai pus toată inima în cea mai grea și mai frumoasă meserie: să fii mamă.
Ai adus pe lume trei copii minunați și ți-ai pus viața în palmele lor mici. Boala asta nemiloasă, cancerul, s-a luptat cu tine ani la rând… dar tu nu te-ai plâns. Ai luptat în tăcere, de tânără, până la doar 32 de ani.
În loc să te gândești la tine, ți-ai făcut o casă pentru copilașii tăi. I-ai crescut cu demnitate. La doar 7 ani știau ce înseamnă: – o mâncare făcută cu drag
– o haină spălată și călcată
– responsabilitatea
– respectul
– munca
I-ai învățat să facă focul, i-ai pregătit pentru viață, pentru drumul greu pe care, din păcate, îl vor duce prea devreme singuri. I-ai pregătit chiar și pentru armata vieții… pentru că, undeva în sufletul tău, știai că timpul tău se scurge.
În seara asta nu dorm… pregătesc materialul de doliu. Niciodată nu mi-aș fi dorit să fac asta pentru tine. M-am rugat la Dumnezeu să te lase lângă copii, să te lase să-i vezi mari, la casa lor, cu nepoți în brațe… pentru că ai fost un om bun. Un suflet cald. O mamă cum rar există.
Draga mea, ai lăsat în urmă o comunitate care plânge pentru tine.
Dar ai lăsat și ceva mai puternic decât durerea: trei copii crescuți frumos, care sunt bucăți din inima ta și care vor duce mai departe lumina ta.
Iar noi, toți cei care te-am cunoscut, promitem aici, cu lacrimi în ochi:
copiii tăi nu vor fi singuri.
Comunitatea va fi lângă ei.
Vom fi sprijin. Vom fi brațe deschise. Vom fi, când va fi nevoie, mama pe care au pierdut-o.
Odihnește-te în pace, Florii…
Ai fost luptătoare până la capăt.
Iar cerul azi e mai bogat, dar pământul e mai sărac fără tine”.
