Uite-l colea pe Anghel Iordănescu, cel desemnat candidat oficial la Primăria generală a Capitalei, din partea UNPR. El era deja senator de Ilfov al acestei grupări, dar s-a gândit să mai facă o săritură, că era păcat să se anchilozeze din punctul de vedere politic.
Cât timp a fost antrenor, culminând cu echipa noastră națională, cel poreclit „Tata Puiu” a fost un personaj la locul lui. O singură hibă avea. Pălit tare la creier cu polonicul mistic, omul se remarca pe banca de rezerve a echipelor antrenate pentru că pupa ca un apucat iconițele care-i umflau buzunările hainei.
În timpul meciului, alți antrenori sunt atenți la tactica de joc și la punctele slabe ale echipei lor, dar „Tata Puiu” nu se deranja pentru așa fleacuri. El încredința această misiune iconițelor.
Era dominată copios formația sa de către cea adversă? Atunci, scotea iconița contraatacurilor, își pregătea buzele și se punea pe pupat. Îi era eliminat un jucător de pe teren, pentru un fault grosolănesc? Scotea din buzunar o altă icoană, de data asta cu calități miraculoase în rezolvarea situațiilor de inferioritate numerică. Era corner la poarta adversă? Scotea iconița pentru cornere. E ceva neclar?
Vorbind ca niște oameni care au totuși ceva creier în cap, nu știu dacă performanțele sportive indiscutabile ale lui Iordănescu se datorează pupăturilor cu care ștampila icoanele. Cred că mai curând palmaresul i se datorează echipei excelente pe care o conducea, unde jucau – să ne amintim – sportivi minunați ca Gică Hagi, Gică Popescu și Dan Petrescu.
S-o fi schimbat între timp Iordănescu, de când a lăsat treningul de antrenor pentru costumul de parlamentar? Absolut deloc. La anunțarea candidaturii sale la prima primărie din stat, „Tata Puiu” a ținut să precizeze natura sprijinului politic pe care contează: „Sper ca Dumnezeu și Maica Domnului să mă ajute!”.
Eu cred că de aia i se și spune „Tata Puiu”: pentru că are minte de pui, deși este un om bătrân.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
