Când visul unui om devine visul unor oameni

Carmen Veronica Steiciuc: Matei Vișniec, reveniți la Suceava în aceasta lună iunie în cadrul unui minifestival care vă este dedicat. Sunt programate două spectacole și mai multe întâlniri cu oameni de teatru, printre care una cu directorul Festivalului Internațional de la Sibiu, Constantin Chiriac. Să începem însă cu cele două spectacole. Ce vor vedea de fapt iubitorii teatrului de la Rădăuți și Suceava?
Matei Vișniec: Am încercat de data aceasta să aduc un spectacol din străinătate și un spectacol creat în cadrul unui teatru național din România. În ultimii 15 ani am avut piese create practic în toate teatrele naționale din România. La Teatrul Național din București mi s-au jucat două piese: „Mașinăria Cehov” și „Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal”. La Teatrul Național din Cluj mi s-a jucat timp de mai mulți ani piesa „Mansardă la Paris cu vedere spre moarte” și este încă în repertoriu „Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal”. La Teatrul Național din Iași mi se joacă de câțiva ani buni „Negustorul de timp”, dar am avut și alte piese, precum „Angajare de clovn” sau „Spectatorul condamnat la moarte”. Și la Teatrul Național din Craiova am avut mai multe spectacole, dar ultimul s-a născut dintr-o comandă, am scris la cererea lui Mircea Cornișteanu un text mai special, „Occident Express”, în cadrul unui proiect european. Este o piesă despre emigrație, despre frontiere, despre Europa și noul capitalism… De la bun început ideea a fost ca spectacolul să se poată juca în gări sau în trenuri, în spații neconvenționale sau în stradă. La Craiova el se joacă deseori pe esplanada din fața Teatrului Național, iar la București s-a jucat la gara Băneasa. Spectacolul, realizat de Alexandru Boureanu, a avut parte de un turneu fabulos prin Europa, din Turcia până în Germania.
Am propus deci acest spectacol pentru Suceava și Rădăuți în primul rând pentru că este mai ușor de transportat și pentru că trupa are practica turneului cu acest text, dar și pentru actualitatea sa.
CVS: Iar al doilea spectacol vine la Suceava și la Rădăuți după ce a fost programat în cadrul Festivalului Internațional de la Sibiu, desfășurat între 7 și 16 iunie. Putem spune că această companie vine de foarte departe, de la Chicago, și că trupa dispune acolo de un mic teatru de „buzunar”, unde încearcă să facă teatru necomercial. Sunt acești actori oarecum „atipici” pentru peisajul teatral american?
MV: Exact. Directoarea teatrului, Beata Pilch, care are rădăcini poloneze, a creat o trupă deschisă spre repertoriul european și care încearcă să facă altceva decât majoritatea teatrelor americane interesate de fapt de divertisment. Compania propune anual la Chicago două sau trei spectacole noi, create într-un spirit de avangardă, de căutare, de noutate. Aș mai spune că trupa Trap Door Theater este îndrăgostită de România, unde a mai fost de două ori, la Sibiu, dar și la alte festivaluri, cu diverse spectacole. Colaborarea mea cu ei durează de vreo șase sau șapte ani, pentru că Trap Door Theatre mi-a mai montat piesele „Angajare de clovn” și „Caii la fereastră”.
CVS: Cum s-a întâmplat însă ca trupa de la Chicago să-și dorească să lucreze cu regizori din România?
MV: Tot în spiritul „deschiderii”. După prima mea piesă montată de ei, „Angajare de clovn” (creată de un regizor american), Beata Pilch mi-a spus „am dori să lucrăm cu regizori tineri din România, pentru că școala românească de regie este foarte bună”. La recomandarea mea, „Caii la fereastră” a fost montată apoi de Radu Alexandru Nica, iar piesa pe care o va vedea acum publicul sucevean și rădăuțean este montată de Istvan Szabo, directorul Teatrului Maghiar de Stat din Oradea. Mi s-a părut că această „internațională” a teatrului poate fi benefică pentru toată lumea: un autor român care trăiește între Franța și România, o trupă americană care se simte bine în Europa, un regizor maghiar din România care montează mult și în Ungaria (de altfel, ultima etapă a turneului făcut de trupa Trap Door Theatre va fi Budapesta).
CVS: De ce le place actorilor de la Chicago de România?
MV: Cred că este o întrebare pe care merită să le-o punem lor și, de altfel, îi invit pe ziariștii din Suceava, precum și pe cei doritori de dialog intercultural să vină să le vadă spectacolul și să participe apoi la discuția cu ei. Acum doi sau trei ani, când au venit ei prima dată la Sibiu cu „Angajare de clovn”, le-am pus actorilor această întrebare: de ce v-a plăcut România (pentru că era evidentă satisfacția lor). Știți ce mi-a răspuns unul dintre actori? „Mi-a plăcut la voi pentru că aici oamenii mai știu să piardă timpul”. De fapt, actorului îi plăcuse enorm atmosfera de la Sibiu, faptul că după spectacole toată lumea își dădea întâlnire în curtea festivalului și invitații stăteau la discuții și la bere până la trei dimineața, faptul că la Sibiu nu exista nici o presiune a timpului. Brusc, probabil, timpul nu mai era cântărit „în bani” și actorii americani s-au simțit decontractați, liberi de presiunea timpului… Interesantă percepția lor.
CVS: La Suceava va mai veni și un „invitat de onoare”, actorul Constantin Chiriac, directorul Festivalului Internațional de la Sibiu și directorul Teatrului „Radu Stanca” din Sibiu. Pe data de 19 iunie, la ora 11 va avea loc o întâlnire cu Constantin Chiriac la Auditoriumul „Joseph Schmidt” de la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava. Personal consider că este o șansă pentru publicul sucevean să discute cu Constantin Chiriac. Veți modera această discuție, de fapt, ce idei vreți să puneți în evidență?
MV: Constantin Chiriac reprezintă, împreună cu Festivalul de la Sibiu, o mare reușită românească. Festivalul creat de el acum 20 de ani este poate cel mai important pelerinaj cultural internațional în România. Sute de străini, de artiști, vin anual la Sibiu și pleacă apoi cu o altă imagine a României, cu informații despre România reală, despre România culturală (inutil să mai spun că în străinătate România are o presă proastă din cauza unei emigrații care creează probleme). Pentru a rezuma, Festivalul creat de Constantin Chiriac a adus acestui oraș statutul de capitală culturală europeană, o premieră absolută pentru spațiul românesc. Această experiență merită povestită, iar Constantin Chiriac a acceptat invitația mea de a face o escală la Suceava. Nu i-am ascuns (și de fapt nu ascund nimănui) ambiția mea de a crede că Suceava și Bucovina vor putea beneficia într-o bună zi, la rândul lor, de acest statut, de capitală europeană a culturii. Bucovina noastră are toate atuurile în acest sens, mai rămâne ca oamenii să se mobilizeze în jurul unui vis, dincolo de diferențele politice sau de temperament. În ce mă privește, doresc să lansez o dezbatere publică pe această temă, la Suceava, odată cu venirea lui Constantin Chiriac, care face parte și din juriul european care acordă acest statut.
CVS: Credeți că Suceava se poate compara, la nivelul șanselor, cu orașe precum Iași, Cluj sau Constanța?
MV: Orice proiect mare pornește de la un vis. Dacă încercăm, poate că obținem ceva, dacă nu încercăm, sigur nu obținem nimic. Iar atunci când visul unui om devine visul unor oameni, lucrurile se pot schimba într-un ritm rapid, se pot crea alianțe, apare o dinamică generală… Mă veți întreba poate de ce mă arunc în astfel de proiecte când de 25 de ani viața mea s-a derulat mai degrabă în Franța. Mă arunc tocmai pentru că, trăind în străinătate, am învățat să-mi apreciez mai bine regiunea natală. Iar timpul nu a schimbat nimic. În adâncul meu sunt un bucovinean domiciliat cu sufletul la Rădăuți.
A consemnat Carmen Veronica Steiciuc