Când una, când alta…

Alternanța la conducere în clasamentul primei divizii a devenit deja o obișnuință, cele mai frecvent abonate la locul 1 fiind Steaua (rămâne cum ne-am înțeles: FCSB să-i spună juristu’ lu’ armata și cu soacră-sa!) și CFR Cluj, dar cred că în ecuație e loc în etapele rămase până la întrerupere și pentru Universitatea Craiova (oare asta putem fi siguri că chiar așa se numește!?). Foarte interesantă este prestația conducătorilor și antrenorilor celor două echipe aflate în bătălie pentru supremație, în funcție de locul din etapa asta sau următoarea: dacă e pe locul 1 Steaua, atunci domnul Becali vede distanțe cosmice între valoarea lotului și a jocului echipei sale și restul combatantelor, singurele repere demne de luat în seamă fiind cam de la Bayern și Juventus în sus. Fotbaliștii sar brusc la preț de la câteva zeci de mii la zeci de milioane, clauzele de reziliere concurându-le pe cele ale lui Neymar și Ronaldo. În campionat nu există adversar, echipele care se mai apropie cât de cât fiind în mod evident favorizate de arbitraje părtinitoare, veșnic contra Stelei, cea mai ajutată fiind evident CFR Cluj. Pe de altă parte, domnul Dică ar alcătui cumva echipa astfel încât măcar să nu piardă, dacă tot nu poate să câștige, dar ce te faci cu ăla care trebuie introdus ca să fie văzut și eventual vândut? Adică Alibec, Golofca și încă vreo doi, trei. Hai zece, dar nu mai mulți, că avem și noi nevoie de 11 cu care să începem meciurile! Dincolo, la Cluj, parcă panarama e și mai mare: arbitrii țin în mod vădit cu Steaua și numai cu Steaua, dovada fiind faptul că CFR-ului nu i s-au acordat mai multe mii de penalty-uri evidente. În plus, conspirația ca titlul să ia drumul Capitalei și nu al Clujului nu mai trebuie demonstrată. Tocmai de aceea, lui Dan Petrescu îi pare rău că n-a acceptat să preia Naționala. Asta, săptămâna trecută. Săptămâna asta, e fericit că se află la Cluj, unde are o misiune de îndeplinit, un contract de onorat și un titlu de câștigat. Care va veni aproape de la sine, cât timp arbitrii îi acordă penalty-urile binemeritate, așa cum s-a întâmplat alaltăieri. O fi fotbalul românesc prost către penibil, dar veselia care îl înconjoară face toți banii, așa-i?