Plini de nedumerire, reflectând cu toții la sensurile vieții, ne întrebăm, cum e și firesc, cum a putut să treacă, în veșnicie, draga noastră Carmen, atât de repede, când mai avea atâtea de făcut?
Vineri seara, am vorbit cu ea la telefon și totul părea în regulă. Iar sâmbătă dimineața primesc un telefon prin care soțul ei ne anunța că este în comă profundă. De fapt, clipa o aruncase ca un fulger într-un gol infinit, într-un somn profund, din care nu s-a mai trezit și nu se va mai trezi niciodată.
O fi destin, fatalitate? Domnul știe…
Măcar n-a simțit acea groază de moarte obsedantă, care pune stăpânire pe om când e bolnav și își așteaptă sfârșitul!
Iubind-o, a chemat-o Domnul la EL. Dar oare nu suntem cu toții copiii cerului și, rând pe rând, ne ducem toți?
Carmen Botezan a fost o farmacistă reprezentativă, sufletistă, așa cum ați cunoscut-o toți. Înzestrată de Dumnezeu cu o înfățișare plină de frumusețe, radioasă, plină de bunătate, cu un fel de a fi nespus de impunător care îi dădea un fel de măreție, făcând-o deosebit de distinsă. Era deschisă, spontană, volubilă. Iubea viața trăind-o intens, cu supărări și bucurii, ca un om adevărat. Dar ce păcat că viața ne alunecă printre degete!
Carmen a simțit viața ca un flux, și a fost ca un râu care-și schimbă continuu “stările de spirit” în curgerea sa. Dar poate viața nu rezistă la temperaturi mari! Poate de aceea oameni ca ea, mai dinamici, mai vitali sunt sortiți să plece mai repede la Dumnezeu!
Iubea oamenii și își făcea ușor prieteni. Ne cunoșteam de-o viață și eram prietene foarte bune. Era un om în care puteai să ai încredere, la care puteai să-ți descoperi rănile. Era sinceră, nu era ascunsă, nu-i era frică de intimidare pentru că era un om de caracter. Și mai înainte de toate, a fost o mamă desăvârșită, o soție devotată, un punct de sprijin pentru familia ei. Toți care au cunoscut-o se bizuiau pe ea la nevoie!
Dar toate vorbele din lume par fără sens în fața realității! Pentru că timpul nu a mai avut răbdare, a plecat în veșnicie.
În urma ta, Carmen, a rămas un gol și un regret profund din partea familiei pe care atât ai iubit-o și care atât de mult te-a iubit…
O urmă durabilă rămâne și în sufletul tuturor celor care te-au cunoscut și îndrăgit!
Vei rămâne ca o prezență de lumină în sufletele noastre. Ne luăm rămas bun de la tine, spunându-ți creștinește : “Dumnezeu să te ierte!”
Nu te vom uita niciodată!
Farmacist Maria MITOCARU
