Nu-i nici o noutate că șpăgile din România nu ocolesc nici arta, acolo unde, ca să ai parte de un debut frumos, urmat de o carieră corespunzătoare, se cere să-ți ungi talentul în felul de toți știut.
Am mai pomenit despre un critic plastic moldovean, foarte sus cocoțat în branșă, care nu ia cuvântul pe la vernisajele tinerilor artiști, decât în schimbul unor atenții consistente, însumând sute de euro, la care se adaugă și un tablou, pe care singur și-l alege, din creația respectivilor.
Un tablou cu valoare de loz în plic anticipat, fiindcă e de presupus că peste ani și ani va valora o mulțime de parale. Criticul e, din punctul meu de vedere, destul de bătut de soartă, cărând după el un diabet foarte nasol, dar acest lucru nu pare să-l stânjenească în vreun fel.
Am mai pomenit și de faptul că acest critic, care acuși adună 70 de primăveri, e și scriitor de rubrici personale prin gazete de tot felul. Iar accederea în uniunea de breaslă fiind condiționată de asemenea scrieri, dacă tânărul aspirant la glorii parnasiene poftește și-o cronică numai bună pentru viitorul său luminos, mai iese la interval cu niște sutare de sunători europeni. Cam ustură la chimir, dar se mai uită cineva la câteva sutare de sunători europeni, când gloria îl așteaptă, gata să i se agațe de gât, cu brațele ei de fildeș?
Ei, faptul că am scris în urmă cu câțiva ani despre acest coțcar nu numai că l-a durut la bască, dar i-a purtat și niște noroc. Bun prieten cu un fost președinte al țării, acum omul e consilier municipal al PSD-ului, exact într-o poziție unde se învârt și se mulg serioase lovele publice.
Își face în continuare mișmașurile, dar le face pe mult mai mulți sunători europeni. Fiindcă, deh, acum nu mai chemi să-ți prezinte la vernisaj pe un biet critic plastic, ci pe un ditamai consilierul municipal! Iar când va ajunge PSD la guvernare, atuncea să te ții.
