Când se repetă, e boală

Am urmărit, pe parcursul întregii săptămâni trecute, turneul de handbal din Danemarca, interesant poreclit „Cupa Mondială”, încât până la o bucată m-am tot întrebat de când se organizează Campionatul Mondial an de an și de ce cu numai 8 echipe. M-am lămurit hăt, spre finalul fazei grupelor că e vorba de o titulatură ușor frauduloasă, World Cup, fără nici o legătură cu turneul profund amical de la Aarhus. Păi, dacă-i așa, nu văd de ce Nașu’ n-ar putea organiza nu doar un European Championship (cum ne împuia mai an capul, ba că singuri, ba că împreună cu Ungaria – ori poate cu Nigeria, că tot zisese că respectiva țară „a participat la numeroase ediții de campionat mondial și european”-) ci tot un World Cup, cu participarea Albaniei și Noii Zeelande, ba și a Canadei, că nici asta n-o fi mai proastă. Revenind la Cupa Mondială de handbal feminin, trebuie să vă spun că am urmărit absolut toate partidele echipei noastre, încă nedumerit de ratarea calificării la „europene” la 6 luni după ce reușiserăm ditamai performanța la „mondiale”. Și ce am constatat? Că, în pofida trecerii anilor, a schimbării de generații, a schimbării de antrenori, Naționala noastră continuă să joace în salturi. Indiferent de adversar, de minutul în care începe nebunia sau de scorul înregistrat în momentul respectiv, jucătoarele noastre pot înscrie de câte 5-6 ori la rând, părând că joacă singure dar, la fel de bine, pot primi tot atâtea goluri fără să reacționeze în vreun fel. Absolut în fiecare dintre cele 5 meciuri, lucrurile s-au petrecut la fel. S-ar putea, astfel, crede că fenomenul e general, din moment ce cu fiecare adversar lucrurile se repetă. Nimic mai fals: celelalte, când joacă între ele, lucrurile decurg liniar, normal, fără explozii sau prăbușiri de asemenea anvergură. Iar finala cu Rusia a fost apogeul: de la 0-4, în doar două minute, am ajuns să conducem cu 7-6 după altele 5. Apoi, firește, am condus timp de 50 de minute, chiar și cu 4 goluri. După care, tot firește, ne-au egalat și ne-au bătut în ultimele 2 minute. Dacă nu-i boală psihică, atunci ce e?