O întrebare ce poate răsări în sufletele credincioșilor în zilele ce urmează poate fi cea în legătură cu utilizarea particulară a apei sfințite în ziua Botezului Domnului, cunoscută în popor sub denumirea de agheazmă mare, aiasmă sau agheasmă. Prin chiar denumirea ei se poate observa că este vorba de o sfințenie specială acordată apei binecuvântate de Bobotează. Solemnitatea slujbei la care are loc sfințirea cea mare a apei îi imprimă un caracter special. Apa la Bobotează este sfințită printr-o rânduială specială, unică în an, de aceea și consumul acesteia cunoaște o perioadă restrânsă. Credincioșii pot consuma această agheasmă chiar din ziua Botezului Domnului, pe nemâncate, înainte de a lua anafură. De la această dată și până în ziua de 14 ianuarie inclusiv, toți credincioșii sunt îndemnați să consume, spre sfințirea sufletelor și a trupurilor, această agheasmă.
După 14 ianuarie, când cântările specifice praznicului Bobotezei încetează, doar credincioșii ce primesc binecuvântare de la preotul duhovnic pot consuma agheasmă mare, în special atunci când sunt opriți, din pricina unor impedimente, de la Sfânta Împărtășanie. Există obiceiul ca unii credincioși să păstreze pe tot parcursul anului sau chiar o perioadă mai mare agheasma mare în casele lor. Este recomandabil acest lucru din rațiunea amintită mai sus, adică pentru perioadele când credincioșii sunt opriți de la Împărtășanie.
Totodată, agheasma mare se poate păstra la loc de cinste, curat (de regulă la colțul de rugăciune) pentru a fi o prezență sfântă și sfințitoare în viața și casele creștinilor. Cinstea acordată acestei ape sfințite se cere a fi caracterizată de evlavie și de cucernicie.
Cu îngăduința și permisiunea preotului duhovnic, credincioșii își pot stropi casele la vreme de încercări sau ispite grele ce pot să apară în viețile credincioșilor. În nici un caz agheasma mare nu va fi privită sau utilizată în scopuri necreștine (farmece, vrăji sau superstiții) deoarece prin practicarea acestor lucrări nepotrivite se bagatelizează și se relativizează înțelesul sublim al sfințeniei, ca prezență harică a dumnezeirii în viețile credincioșilor.
(Drd. Grigore MEȘTEROAIE)