O realitate dureroasă și adesea ignorată, abordată mai curând de jurnaliști decât de experții în sănătate din România, este vulnerabilitatea celor care ne îngrijesc. Turele de noapte, gărzile lungi și epuizante, hărțuirea la locul de muncă, devalorizarea muncii și tensiunea emoțională constantă, la care s-a adăugat pandemia de COVID-19, care a funcționat ca un catalizator, favorizează consumul abuziv de substanțe psihoactive și alcool în rândul profesioniștilor din sănătate.
Un studiu publicat în 2024, realizat de cercetătorul Ammar Amirouche împreună cu șapte colaboratori, de la Universitatea Paris Saclay, din Franța, despre dependența în rândul profesioniștilor din domeniul sănătății, oferă o imagine de ansamblu asupra impactului pe care stresul cronic îl are asupra sănătății mentale a personalului medical. Cercetarea stabilește o corelație directă între condițiile de muncă și vicii și arată că între 10% și 15% dintre profesioniștii din sănătate suferă de dependențe.
- Capcana automedicației și „iluzia controlului”
O problemă specifică este fenomenul automedicației. Medicii, în special bărbații (69% dintre cazurile de utilizare greșită a medicamentelor), tind să își prescrie singuri tratamente pentru durere sau stres. Aceștia cad deseori victime unei „iluzii a controlului”, considerând că pregătirea lor academică îi protejează de riscul dependenței.
În realitate, accesul facil la opioide, benzodiazepine și stimulente, combinat cu presiunea de a rămâne funcționali în situații de viață și de moarte, transformă substanțele într-un „sprijin” emoțional periculos. Asistentele medicale sunt în mod deosebit expuse riscului de abuz de opioide, în timp ce anumite specialități, precum anesteziștii, chirurgii și medicii de urgență, prezintă o incidență mult mai mare a comportamentelor adictive.
Studiul francez AMADEUS, care a inclus aproape 7.000 de profesioniști, confirmă dimensiunea problemei: 90% dintre aceștia sunt expuși unui stres psihologic semnificativ; 50-60% suferă de epuizare profesională (burnout); 30% se confruntă cu depresia clinică; 16% consumă alcool în mod riscant, iar 21% depind de hipnotice (medicamente pentru somn).
Pentru România nu am identificat studii referitoare la dependențele care afectează corpul medical. Tema este abordată doar ca o cronică a morților premature și a dosarelor penale care vizează elitele medicale. De la rezidenți foști șefi de promoție la șefi de secție, sistemul medical românesc pare să fie măcinat de o epidemie tăcută de burnout și consum de substanțe. Cifrele din studii, care arată că între 10% și 15% dintre lucrătorii din sănătate suferă de dependențe, în România se concretizează tragic prin șirul de decese suspecte și scandaluri de droguri care au apărut în ultimii ani.
- Combinație letală: stres major + acces facil la „otravă”
Cazurile mediatizate par să confirme că epuizarea emoțională și accesul facil la substanțe creează un amestec letal. Anul trecut, în octombrie, directorul medical al Spitalului Județean Buzău, o doctoriță în vârstă de 37 de ani, a fost găsită fără suflare în camera de gardă, suspectându-se o supradoză de sedative. Nu este un caz izolat. În iulie 2025, un asistent în vârstă de 37 de ani, de la Ambulanța Suceava, a fost găsit mort cu o perfuzie goală atașată de mână, iar în 2024, un medic de la Institutul „C.C. Iliescu” și-a pus capăt zilelor chiar în vestiarul spitalului, folosind același mecanism.
Cercetarea lui Amirouche arată că 90% dintre medici sunt expuși stresului psihologic, iar 54% nu știu unde să ceară ajutor. „Nebunia salvatorului” a fost fatală pentru un chirurg de la Spitalul Municipal Arad, în vârstă de 48 ani, care a murit de epuizare în 2023, colegii declarând că „nu dormea aproape deloc pentru a salva toți pacienții”.
Când epuizarea nu duce la infarct, duce la automedicație riscantă. Studiul menționează că medicii tind să își autoprescrie benzodiazepine și opioide, crezând eronat că își pot controla consumul. Cazurile medicilor rezidenți de la ATI Timișoara (2021) sau București (2021), care au murit injectându-și anestezice, confirmă că presiunea de la terapie intensivă depășește adesea capacitatea de reziliență umană.
- Latura întunecată: traficul și consumul de droguri în spitale
Dincolo de dramele personale, apare și fenomenul infracțional generat de dependență. În decembrie 2025, un medic anestezist de la spitalul din Vatra Dornei a fost acuzat de deținere de canabinoizi sintetici și de instigarea unei asistente la furt de fentanil din spital. Tot în 2024, un medic ortoped rezident din Arad a fost prins în flagrant cu 20 kg de droguri, iar un neurolog din București, sub influența unui cocktail de alcool și benzodiazepine, a atacat o cafenea cu o macetă.
Realitatea confirmă ipotezele studiului lui Amirouche: dependența nu alege între experiență și tinerețe, afectând deopotrivă șefi de secție și cadre universitare de la Medicină.
Anchetele DIICOT din noiembrie 2024 au scos la iveală o situație șocantă la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași. Doi medici rezidenți la Gastroenterologie, dintre care unul asistent universitar, au fost acuzați că s-ar fi drogat chiar în timpul gărzilor. Suspiciunile planau asupra lor de multă vreme, însă zidul tăcerii din spitale a fost dărâmat abia de intervenția procurorilor.
În noiembrie 2022, șeful secției ATI a Spitalului Județean Călărași a fost prins drogat la volan imediat după ce își încheiase programul. În mașina sa au fost găsite seringi cu substanțe necunoscute, sugerând o practică de consum ce depășește sfera privată și intră în cea a siguranței pacientului.
- Consumul de anestezice și analgezice la Spitalul de Urgență din Suceava
O particularitate identificată atât în studii, cât și în realitatea locală, este accesul la substanțe. Sub stres, profesioniștii din sănătate nu cer ajutor sau se tem de stigmatizare și aleg să se „trateze” singuri cu anestezice și sedative de uz spitalicesc.
Am solicitat conducerii Spitalului Clinic de Urgență „Sf. Ioan cel Nou” Suceava și Serviciului Județean de Ambulanță datele referitoare la 12 substanțe farmaceutice din categoria anestezicelor generale și analgezice, utilizate de cele două instituții medicale în anii 2020, 2021, 2022, 2023, 2024 și 2025. De la spital avem și cifrele pentru perioada 1 ianuarie – 26 februarie 2026.
La spital, analiza datelor furnizate arată că propofolul, un anestezic general utilizat pentru inducerea stării de inconştienţă (somn) sau pentru sedare (inducerea stării de somnolenţă, fără ca pacientul să fie complet adormit) pentru efectuarea intervențiilor chirurgicale sau altor proceduri, reprezintă segmentul cu cel mai mare volum și cele mai semnificative schimbări logistice. Este o substanță care predispune la abuz, „în special de către profesioniștii din domeniul sănătății”.
Medicul primar ATI dr. Adrian Vasilcovici a explicat de ce ar putea exista această predispoziție: pacienții au relatat că „visează frumos” și au un somn adânc. Dacă se trezește după 10 minute, pacientul are senzația că a dormit mult și este odihnit, iar după 15 minute este funcțional, spre deosebire de administrarea altor substanțe, care induc o stare de letargie. Din datele primite de la spital se observă o tranziție de la fiolele de 20 ml (care au scăzut de la un vârf de peste 22.900 în 2020 la 15.430 în 2025) către flacoanele de 50 ml. Consumul de flacoane de 50 ml a crescut de la zero în 2020 la un vârf de 17.488 în 2024. Se constată o diferență de 4.988 flacoane în plus în 2025 față de 2024 pentru varianta de 50 ml, indicând motive obiective, probabil o ajustare a protocoalelor clinice sau a necesarului de secție.
Analiza sintetică a datelor de consum de medicamente de la Spitalul Clinic Județean de Urgență Suceava pentru perioada 2020-2026 dezvăluie tendințe clare, corelate cu dinamica pandemiei COVID-19. Consumul a atins cote maxime în 2021, anul de vârf al crizei sanitare, și în 2024, când a avut loc reluarea completă a activității în spital, în toate secţiile, ceea ce implică un consum mai mare de medicamente, inclusiv anestezice și analgezice. Anul 2022 a înregistrat o scădere, pe măsură ce presiunea s-a redus temporar. Se observă o schimbare strategică de la fiolele de 20 ml de propofol către flacoanele de 50 ml, care au devenit formatul dominant.
Consumul de morfină a crescut constant din 2020 până în 2025, iar fentanilul a avut, de asemenea, un consum ridicat, atingând un vârf de peste 6.000 de fiole în 2023. Creșterea spectaculoasă a consumului de tramadol de la 489 unități, în 2025, la 8.170 unități pentru mai puțin de două luni în 2026 sugerează o posibilă modificare a protocoalelor de management al durerii. Datele arată un sistem medical suprasolicitat care a necesitat volume mari de sedative și analgezice puternice, în special în timpul pandemiei.
- Analiza consumului la Serviciul de Ambulanță Suceava
Datele de la ambulanță arată preferința la analgezie pentru tramadol, care este cea mai utilizată substanță aici, cu un vârf de 115 unități în 2023. Deși a scăzut la 33 în 2025, rămâne constant peste restul opioidelor. La diazepam (injectabil și cu administrare rectală), folosit pentru sedarea de urgență, consumul a crescut de la 0 (2020) la peste 300 de unități anual începând cu 2021, menținându-se constant. Acest lucru poate indica o utilizare frecventă în cazuri de agitație psihomotorie sau convulsii în teren. Morfina se menține la un nivel relativ constant și ridicat pentru mediul de urgență (vârf de 73 unități în 2024).
La fentanil, consumul pe ambulanță a crescut de peste 14 ori, de la 3 unități (2020) la 43 unități (2025), ceea ce reflectă o schimbare în protocoalele de traumă majoră sau managementul durerii severe. Durerea nu mai este acceptabilă. De asemenea, după cum a precizat medicul urgentist Dan Teodorovici, de la SAJ Suceava, acum toți medicii de familie care fac gărzi la ambulanță sunt obligați să aibă atestat în medicina de urgență, astfel încât a crescut numărul celor care pot administra aceste substanțe în tratamentul prespitalicesc.
- Adrian Vasilcovici: „Nu se discută despre asta decât când se întâmplă o nenorocire și moare cineva de supradoză sau dacă apar incidente legate de consum”
Analiza comparativă între spital și ambulanță evidențiază că în timp ce la spital consumul de fentanil a scăzut drastic în 2025, de la mii de fiole la 171, la Ambulanță acesta a atins un maxim de 43 fiole, ceea ce sugerează că, în timp ce spitalul folosește și alte protocoale, SAJ a adoptat fentanilul ca standard pentru urgențe critice.
Deși cantitățile de pe ambulanță sunt mici, diversitatea substanțelor „grele” (fentanil, morfină, midazolam) crește riscul de expunere și acces facil pentru personalul aflat sub stres cronic. Substanțele sunt purtate în gențile de intervenție, fiind mult mai greu de monitorizat în afara spitalului. Trecerea la protocoale mai agresive de management al durerii poate fi o explicație obiectivă pentru creșterea de 14 ori a consumului de fentanil la SAJ (2020-2025), dar în același timp poate sugera și o creștere a riscului de „automedicație” în caz de stres extrem. Singurătatea decizională în teren și stresul intervențiilor imprevizibile sunt alți factori care cresc vulnerabilitatea personalului.
Când salvatorii devin victime: între epuizare profesională, droguri și perfuzii fatale
În ceea ce privește personalul din spital (SJU), un calcul grosier arată că un singur angajat medical din spital manipulează, în medie, de 10-15 ori mai multe sedative decât un coleg de pe ambulanță. Manipularea zilnică a mii de fiole scade „bariera de frică” față de astfel de substanțe. Studiul Amirouche evidențiază că 69% dintre medicii care fac abuz au început prin autoprescriere pentru a face față stresului. Acești medici, adesea tineri, de 28-37 ani, cedează sub volumul de muncă, de peste 48 de ore/săptămână și avem ca exemple cazurile de la „C.C. Iliescu” și Buzău.
La spital este mai mare expunerea cantitativă, angajații având acces la un volum mult mai mare de substanțe psihoactive, în timp ce Ambulanța oferă o expunere calitativă mai periculoasă, prin aceea că substanțele sunt mai „la îndemână” în medii nesupravegheate video sau de colegi, facilitând consumul ascuns.
Doctorul ATI Adrian Vasilcovici este de părere că substanțele la care personalul medical este cel mai expus sunt, în ordine, propofol, fentanil și benzodiazepine, inclusiv diazepamul cu administrare rectală. Dacă fentanilul, ketamina și morfina sunt ținute sub cheie și doar o anumită asistentă are acces, la propofol utilizarea este mult mai liberă pentru că este medicament folosit în situații de urgență și există în toate sălile de operație. Medicul se declară însă convins că dacă un cadru medical ar consuma astfel de substanțe ar face-o acasă, nu la serviciu.
„Pe de o parte, colegii ar putea sesiza, iar pe de altă parte, i-ar putea afecta vizibil activitatea. În sistemul medical posibilitatea de consum și abuz de substanțe este mare, dar nu se discută despre asta decât când se întâmplă o nenorocire și moare cineva de supradoză sau dacă apar incidente legate de consum”, a spus dr. Vasilcovici.
De asemenea, acesta a afirmat că nu a avut niciodată suspiciuni că vreunul dintre colegii săi ar consuma/abuza de astfel de substanțe și este sigur că ar recunoaște imediat consumul, dacă acest lucru s-ar întâmpla.
- Cine îi salvează pe cei care ne salvează?
Consumul poate fi indicat de semne discrete, cum ar fi apariția unei lentori în luarea deciziilor, la profesioniști altădată prompți; erori neobișnuite în fișele medicale sau dificultăți de concentrare (efect rezidual al consumului din ziua precedentă); întârzieri repetate la preluarea turei, absențe nejustificate sau, paradoxal, dorința de a lucra ore suplimentare excesive (adesea pentru a avea acces la dulapul cu medicamente sau pentru a evita viața personală stresantă); retragerea din pauzele comune, evitarea contactului vizual sau reticența de a discuta despre starea de bine personală.
Un semnal specific al abuzului de substanțe este automedicația „la vedere”, prin justificarea consumului de benzodiazepine sau analgezice ca fiind o soluție „temporară și controlată” pentru stres sau dureri fizice. Asistentele care se oferă mereu voluntare să administreze medicația opioidă sau pacienți care raportează că durerea nu s-a ameliorat după administrarea făcută de un anumit cadru medical, precum și semnele fizice – tremur al mâinilor, transpirație excesivă, modificări ale pupilelor sau fluctuații bruște de dispoziție, de la euforie la iritabilitate extremă sunt alte semne de posibil consum.
Cele mai expuse sunt cadrele medicale tinere și singure, cei cu experiență redusă și fără sprijin familial (fără partener sau copii); „campionii” orelor suplimentare, care lucrează constant peste 48 de ore pe săptămână, și specialitățile critice – personalul de la Urgențe, ATI/Anestezie și Chirurgie.
Stresul cronic, turele neregulate și orele suplimentare transformă medicina într-o profesie de risc major. Fie că este vorba despre medici prinși la volan sub influența a trei tipuri de droguri (Cluj, 2025) sau de rezidenți care fac trafic de stupefiante (Arad, 2024), cauza rămâne aceeași: un sistem care ignoră sănătatea mintală a angajaților săi până când aceștia ajung la știri – fie la rubrica „Eveniment”, fie la „In Memoriam”. Fără un screening psihologic riguros și fără eliminarea stigmatului „medicului incompetent pentru că e obosit”, calitatea actului medical se va prăbuși. Statisticile internaționale și decesele fulgerătoare ale tinerilor medici din Iași, Constanța, Timișoara sau Buzău trag același semnal de alarmă: cine îi salvează pe cei care ne salvează?
Studiul lui Amirouche poate fi găsit aici
