Scopul postului nu este acela de a ne sili să acceptăm un set de obligații formale, ci de a ne „înmuia” inima, astfel încât aceasta să se deschidă către realitățile duhovnicești, să cunoască tainica „sete” și „foame” după comuniunea harică cu Dumnezeu. Referitor la post, Mântuitorul spune în Sfânta Scriptură: „Când postiți, nu fiți triști ca fățarnicii; că ei își smolesc fețele, ca să se arate oamenilor că postesc. Tu, însă, când postești, unge capul tău și fața ta o spală, ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău care este în ascuns, și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție”. Cu alte cuvinte, postul reprezintă un angajament intim al fiecăruia dintre noi, pe care trebuie să-l asumăm cu smerenie. „În drumul nostru spre Hristos, avem cea mai mare armă, arma smereniei, dar și cel mai mare dușman, mândria”, sublinia, într-un cuvânt de învățătură despre post adresat credincioșilor, Înalt Preasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.