Presedintele Băsescu a mers în Parlament si a fluturat agresiv steagul victoriei în fata celor 322. După două zile de consultări si declaratii aparent pasnice la Cotroceni, parlamentarii păreau usor mirati de replica prezidentială.
De fapt, a fost o săptămînă marcată de mirări. După un referendum care l-a readus la Cotroceni cu asemenea procente încât a început să manifeste boala celor care au fir scurt cu Dumnezeu, Traian Băsescu părea mirat să se vadă la Cotroceni cu aceeasi oameni si aceleasi partide, în aceeasi atmosferă de gen ”ne-am văzut, am vorbit, plecăm fiecare cu ce a venit”.
Mirarea a fost si constanta reactiilor de după discursul în Parlament. Udemeristul Frunda a spus că sperase „ca presedintele să vină cu o mână întinsă în Parlament”. De unde el asteptase mâini întinse, Frunda s-a trezit cu pumni înclestati. În opinia sa, Băsescu nu a făcut decât să-i întărâte pe parlamentari, care se vor uni din nou împotriva Presedintelui. Un pronostic care are toate sansele să se împlinească. La rândul său, Mircea Geoană s-a arătat mirat că ”a fost un discurs cu accente importante de răzbunare și de vendetă politică”.
Mirarea parlamentarilor este destul de ipocrită. La urma urmei, nu poti astepta la modul serios că e posibil să acuzi pe cineva că e dictator, îl compari cu Hitler, îl suspenzi din functie pentru motive vagi, apoi respectivul se întoarce pe valul popular si te va pupa pe frunte de parcă ai fi comis o faptă măreată.
De cealaltă parte, nu e clar nici ce a vrut Traian Băsescu prin acest discurs. Doar nu se astepta că va merge în Parlament si le va spune ceva de genul: ”Băi, pungasilor, poporul m-a vrut pe mine, ia luati-vă tălpăsita!”, iar respectivii chiar îl vor asculta si vor merge la mănăstire.
E clar acum că celebrele consultări de la Cotroceni au fost si de această dată ceea ce au fost mereu sub cei trei presedinti ai României: simple exercitii de schimbat opinii si altundeva în afara talk-show-urilor. E la fel de clar că Traian Băsescu nu vrea pace, pentru că ar fi o pace în termenii adversarilor săi. Nimic nu s-a schimbat fundamental în echilibrul real al puterii după acest referendum. Avem aceeasi majoritate anti-prezidentială, avem acelasi guvern anti-prezidential, doar că Traian Băsescu si-a recâstigat dreptul de a face gălăgie. Puterea reală este la adversarii săi, dar legitimitatea simbolică este la Presedinte.
Principalii actori politici joacă cu gândul la viitoarele alegeri: europarlamentare, locale, parlamentare (cel mai probabil, la termen). Prin gafa enormă a suspendării, Parlamentul a produs divortul între legitimitate si putere. Băsescu va fi liderul opozitiei si nu are nici un motiv să piardă acest rol. La viitoarele alegeri va cere poporului un Parlament cu care să poată lucra. Din experienta sa, a învătat că din conflict câstigi alegerile.
