Cu mici deosebiri de temperament, românii și-au disputat, alături de kenyeni, poziția privilegiată de al 51-lea stat american (SUA numără parcă 50 de state). Țara africană are un motiv întemeiat, de sorginte familială și orgolii, pentru a-și revendica locul. Obama, noul președinte al Statelor Unite, se trage, sangvin, pe linie paternă, din umbra bananierilor kenyeni. Are acolo veri, mătuși, nepoți și un resentiment de natură freudiană – zice-se că tatăl său l-a cam abandonat. Oricum, Kenya și-a scos cetățenii în stradă (pe potecile neasfaltate dintre palmieri) și a dansat pe ritm de tamburine. Bucuria a fost imensă: să livrezi Americii un președinte nu-i de ici de colo.
Ce s-a petrecut în România însă? Barak Obama nu are unchi în Făurei și n-a făcut armata cu Gigel din Oltenița, urbea de unde se trage Iliescu. Politicienii români s-au întrecut în declarații și osanale. Ai fi zis că zi și noapte, pe durata lungii campanii americane, n-au fost munciți decât de gândul victoriei afro-americanului. De la Băsescu la Vadim, de la Geoană la Marko Bella, toți, fără excepție, s-au declarat obamiști și obamieni. PSD a identificat în democratul Obama un vechi membru cotizant, promotor al stângii universale, iar dreapta și-l revendică și ea sentimental prin Tăriceanu.
Și mie mi-e simpatic americanul de culoare. Pare natural și e fără îndoială inteligent. S-a comportat în toate ca un președinte american autentic. N-a gafat, nu s-a divulgat farsor, cum fac unii la noi pe care-i prinzi că una spun și alta fac, a fost popular cât trebuie, fără să arunce cu sticla de șampanie în căpățâna mulțimii. Obama pare educat, pare stilat. Nu este, cu certitudine, un derbedeu politic, din cei care se găsesc abundent pe scena noastră dâmbovițeană.
România se bucură pentru Obama fără a-și explica limpede ce avantaje îi vor veni de aici. Fiindcă, nu-i așa, în politică aștepți și oarece răsplată pentru declarațiile de îndrăgostit. Un comentator zice că va trece multă apă pe gârla Oltului până când Obama va afla că existăm. Până una, alta, răsfoiește năucit dosarul irakian și afgan, pe cel al crizei financiare americane și recesiunii. Va mai trece un secol până când va saluta și el curcubeul din Piața Revoluției din București, ca mult hulitul Bush II.
În rest, la noi viața curge normal. Adică asistăm și trăim cel mai mare balamuc electoral. Greve, amenințări, ieșiri în stradă, premierul chemat de procurori că cică nu știu ce a zis în Parlament. Băsescu hohotind încruntat și încercând să arate că are gogonelele cele mai tari și se află la butoane.
Meteorologii anunță ceață groasă în sud și-n consecință cod galben. N-am știut că s-a inventat cod galben și pentru ceață.
Atenție, români, cum călătoriți! Pe planeta asta mică puteți da nas în nas la Pătârlagele sau Țăndărei cu Obama plecat în inspecție pe pământ. E, doar, cel mai puternic om al planetei și se cade o tură de agrement cu Air Force One în Tanganyika sau, mai știi, până la Afumații din Deal. Afumați, la vreme de toamnă, suntem cam toți fiindcă a răsărit țuica nouă.
