Cât poate, omul să se lupte să viețuiască în așa fel încât să se înrudească cu Dumnezeu. Întotdeauna să privească, în orice situație, cum să facă voia lui Dumnezeu. Când omul face voia lui Dumnezeu, atunci se înrudește cu Dumnezeu și primește continuu ajutorul harului dumnezeiesc.
Omul care are sfințenie, oriunde s-ar afla, îi influențează spre bine pe cei care se găsesc lângă el. În aceste vremuri grele este bine ca creștinii să se cunoască între ei, ca să se ajute. Astăzi, oamenii viețuiesc în același bloc și nu se știu între ei.
Omul să nu aștepte înțelegere duhovnicească de la oamenii care nu cred în Dumnezeu. Mai bine să se roage pentru aceștia, ca Dumnezeu să-i lumineze. Ca sufletul omului să învie duhovnicește, omul trebuie să se răstignească cu patimile și poftele lui, să-și ucidă egoismul său, care nu lasă harul dumnezeiesc să vină.
Puterea lui Dumnezeu este mare. Pentru El nimic nu este greu, însă trebuie ca și omul să ajute. Fără voința omului nu se întâmplă nimic. Deci, omul să întoarcă puțin „butonul”, să caute „frecvența”, să se mărturisească, să se împărtășească.
Cât timp omul este în viață are dreptul să dea „examene” duhovnicești. „Restanțe” nu există. Deci, să ne luptăm cu dăruire, să punem fundamentul duhovnicesc, să „trecem examenele” pentru Rai.
(Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul, Mica Filocalie, Editura Egumenița, 2009, p. 39, Doxologia.ro)