„Deci iarăși le-a vorbit Iisus zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții. De aceea fariseii I-au zis: Tu mărturisești despre Tine Însuți; mărturia Ta nu este adevărată. A răspuns Iisus și le-a zis: Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea este adevărată, fiindcă știu de unde am venit și unde Mă duc. Voi nu știți de unde vin, nici unde Mă duc. Voi judecați după trup; Eu nu judec pe nimeni. Și chiar dacă Eu judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu și Cel ce M-a trimis pe Mine. Și în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată. Eu sunt Cel ce mărturisesc despre Mine Însumi și mărturisește despre Mine Tatăl, Cel ce M-a trimis. Îi ziceau deci: Unde este Tatăl Tău? Răspuns-a Iisus: Nu mă știți nici pe Mine nici pe Tatăl Meu; dacă M-ați ști pe Mine, ați ști și pe Tatăl Meu. Cuvintele acestea le-a grăit Iisus în vistierie, pe când învăța în templu; și nimeni nu L-a prins, că încă nu venise ceasul Lui.” (Ioan 8, 12-20)
Fariseii, venind în fața Domnului Iisus Hristos, cu multă îndârjire au contestat veridicitatea cuvintelor Sale. Se interesau de unde este și erau convinși de faptul că acest învățător din Nazaret era un intrus. Întrebările lor curgeau una după alta, fără să mai aștepte un răspuns. Aveau inimile înnegrite de ură și mințile întunecate de răutate. Pentru a-i scoate din starea în care se aflau, Domnul Hristos spune despre Sine: „Eu sunt lumina lumii!” Fiul lui Dumnezeu este Cel care din dragoste ne luminează viața, inimile și sufletele. Ne întrebăm pe drept cuvânt: Oare mă împărtășesc și eu din această lumină? Fiecare dintre noi poate deveni o mică rază care poartă strălucirea Luminii Hristos. La Sfântul Botez ne-am luminat cu lumina credinței și ne-am îmbrăcat în haina imaculată a harului dumnezeiesc. Când ne spovedim, sufletul ni se luminează prin iertarea care vine de la Dumnezeu.
(Pr. Dumitru Păduraru)



