Când le cauți, se întăresc

Echipele românești de fotbal par a avea o singură preocupare cu caracter de permanență: aceea de a se întări. Când le iei la bani mărunți, afli de la antrenori, directori și patroni că datorită obiectivului fixat de comun acord cu jucătorii (care este, de la caz la caz, titlul, participarea în cupele europene, accederea în play-off sau evitarea retrogradării) se simte nevoia stringentă a acoperirii cu rezerve de valoare egală cu a titularilor a unor posturi oarecum deficitare: portar, fundaș, mijlocaș și atacant. În rest, e clar: au tot ce le trebuie! Faptul nu poate fi decât benefic pentru echipă, întrucât nimeni nu va mai fi titular „de drept”, concurența pe post fiind mama progresului. Peste tot în lume există perioade de transferări strict limitate, depășirea cu un minut a deadline-ului anulând orice posibilitate de a mai transfera pe cineva. La noi, deși pe scrise perioada de transferări e tot fixă, constatăm că transferuri se fac cât e anul de lung, în cei bisecți aceasta durând, evident, o zi în plus! Vreți și argumente, dovezi? Păi care alta e mai convingătoare decât anunțul de alaltăieri, conform căruia Alibec deja a semnat cu Steaua, deși în plin campionat chestiunea se exclude de la sine, întrucât nici un jucător din lume nu poate și nu are voie să stea cu fundu-n două luntre, adică să joace la mine dar să fie deja acontat de alții. Complet ciudat este însă faptul că deși se întăresc perpetuu, echipele noastre joacă parcă mai slab de la un an la altul. Ba chiar și în cursul aceleiași ediții. Îi vezi că încep în trombă, se anunță candidați la titlu, se mai întăresc nițeluș și încep să piardă pe bandă rulantă ori să joace ceva ce n-are vreo legătură cu nobilul sport. Hai, spuneți-mi că Dinamo ori Astra nu se înscriu în categoria asta. Aaa, înainte de a se întări au apucat deja să-i dea pe câțiva bani la export ori la intern pe cei mai buni jucători din lot? Păi atunci cum să mai aibă tupeul de a vorbi despre performanța pe care o vânează? Fiindcă, am mai zis de mii de ori și o mai repet o dată: echipele noastre consideră performanța doar pătrunderea în vreo grupă a unei cupe europene și înhățarea banilor aferenți. După care, Dumnezeu cu milă! Ați văzut arena Unirii Urziceni devenită arenă de circ? Adică a unei echipe de Champions’ League, tot așa cum au mai fost și Galațiul, și Vasluiul, și… echipe care la vremea lor s-au întărit până au intrat în faliment!