Când îi spuneai că ești bolnav și că medicul ți-a recomandat să nu postești, îți ușura postul până și la dezlegări complete, fără să cerceteze în mod scolastic chestiunea. În punctul acesta se vede că unii i-au reproșat că este foarte plecat în aplicarea iconomiei. În mod concret, cineva i-a spus odată:
— Numai atunci trebuie ca duhovnicul să dea binecuvântare să se dezlege postul pe motive de sănătate, când (potrivit cu cele spuse de Sfinții Părinți ai Bisericii noastre) este în astfel de stare, încât, fiind întins pe pat și luând foc casa din cele patru colțuri, să nu se poată scula să fugă. Atât de bolnav trebuie să fie.
Atunci Starețul i-a răspuns:
— Sfinții Părinți nu spun astfel de lucruri.
— Spun, insistă acela.
— Nu spun, deoarece Sfinții Părinți nu scriu prostii! Eu mărturisesc țintuiți în pat, ce au avut comoții cerebrale, sau infarct, sau sunt betegi din pricina diferitelor boli nervoase ereditare, care nu numai că pot posti, dar și medical li se impune să postească datorită bolii lor. Dimpotrivă, am fii duhovnicești care par a fi sănătoși, deoarece sunt activi și lucrează, dar li se impune să dezlege postul, din pricina neputinței lor ascunse, de pildă, diabetul zaharat. Așadar, criteriul dezlegării sau nu a postului nu este dacă cineva este țintuit în pat, sau merge, ci felul suferinței și părerea medicilor evlavioși, care vor fi întrebați.
(Arhimandritul Epifanie I. Teodoropulos, Crâmpeie de viață, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 106, sursa: Doxologia.ro)
Când este firesc să primim dezlegare de la post






