Când devenim părinți, ne înrudim cu Dumnezeu

Căsătoria cinstită este temeiul armoniei, al păcii, al fericirii după putință, însă cel mai important dintre toate este temeiul creării oamenilor, cea mai înaltă demnitate care există în lumile zidite de Dumnezeu, de vreme ce Domnul nostru descoperă că nu este vrednică întreaga lume pentru un singur om. Această foarte înaltă demnitate, pe care dumnezeiasca atotbunătate a dăruit-o celor doi soți – ca să nască oameni, care au posibilitatea de a dobândi înrudirea cu Dumnezeu și să se facă moștenitori ai lui Dumnezeu-Tatăl și împreună moștenitori ai Fiului Aceluia – nu poate fi descrisă! Această măreață demnitate care produce nu sori, stele sau galaxii/sisteme solare, ci o formă după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, o produc buna-cuviință și armonia căsătoriei; și astfel, omul devine împreună-lucrător al vieții veșnice, mulțumită lui Dumnezeu.
Mijlocul necesar al acestei biruințe este dragostea curată și adevărată a soților, în principal în greutățile vieții, atâta timp cât neadormitul nostru vrăjmaș ne războiește. Întrucât însă capul femeii este bărbatul, el trebuie să aibă grijă pentru neîntrerupta iubire care îi va lega împreună. Apostolul Pavel sfătuiește: „Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea și femeia bărbatului” (I Corinteni 7, 3). Făcând apoi tâlcuirea acestei taine foarte adânci, spune: „Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia” (1 Corinteni 7, 4). Și adaugă cuvintele iconomiei ca să nu pătrundă în viața lor lipsurile sau exagerările. Spune, așadar, soților: „Să nu vă lipsiți unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciți cu postul și cu rugăciunea, și iarăși să fiți împreună, ca să nu vă ispitească satana” (1 Corinteni 7, 5). Acest „cu bună învoială”, pe care îl accentuează Apostolul Pavel, are o adâncă însemnătate pentru că „fără bună învoială” se naște suspiciunea răutății diavolești, dar este avut în vedere și mediul comunitar, care întotdeauna naște ispite.
Pentru stabilitatea și statornicia căsătoriei, Apostolul Pavel scrie: „Poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat! […] Tot așa, bărbatul să nu-și lase femeia” (1 Corinteni 7, 10-11). În alt loc, adresându-se bărbatului, spune: „Te-ai legat cu femeie? Nu căuta dezlegare. Te-ai dezlegat de femeie? Nu căuta femeie” (1 Corinteni 7, 27).
(Gheronda Iosif Vatopedinul, Dialoguri la Athos, traducere din limba greacă și note de Nicușor Deciu, Editura Doxologia, Iași, 2012, Doxologia.ro)
Cine a fost Părintele Iosif Vatopedinul?
Părintele Iosif Vatopedinul este unul dintre cei mai credincioși ucenici ai lui Gheron Iosif Isihastul,un mare părinte purtător de har al veacului nostru. Părintele Iosif Vatopedinul și-a petrecut ultimii ani ai vieții sale în Mănăstirea Vatopedu din Sfântul Munte Athis, în curtea căreia este și înmormântat.