Când Celălalt devine Acesta

În ultimele două zile de tenis la antipozi nu s-au întâmplat prea multe lucruri care să ne tulbure, așa că putem merge înapoi pe fir, până la eliminarea lui Nadal. În primul tur, da. Tocmai acum, când putea privi pe oricine în ochi, în afara lui Djokovic, a dat peste „bătrânul” Verdasco. Adică peste un tip profund interiorizat, care trebuia cu orice preț să-și exorcizeze un demon. Acea semifinală agonizantă, pierdută cu dublă greșeală… Fernando Verdasco nu învinge adversari, el duce o luptă cu sine. Dacă se biruie, atunci trece pe un alt palier și meciul e gata. Nu are instinctul de killer al lui Nadal, n-o să afișeze privirea aia fioroasă și n-o să lovească aerul cu pumnul la cine știe ce punct câștigător. Nici n-o să se lamenteze ca Murray la vreo greșeală oarecare. În partida cu Rafa a jucat aproape dumnezeiește, mai ales finalul ne-a făcut să ne întrebăm pe ce lume trăim. Când într-un set decisiv, al cincilea, un jucător e la 0-2 și apoi se duce la 6-2, poți să-ți pui toții banii pe Nadal, îi e caracteristic. Ei bine, de data aceasta a fost Celălalt. Adică Verdasco. Iar faptul că apoi s-a împotmolit în turul următor face parte din poveste. Ce treabă să aibă el cu Dudi Sela?! N-avea cum să-l motiveze suficient ca să se învingă iarăși pe sine. Acesta este Fernando Verdasco.
Trecând la registrul pragmatic, să consemnăm fără patimă că am rămas fără fete la simplu. După ce i s-a întâmplat Simonei (apoi și franțuzoaicei Cornet!), era previzibil. Monica s-a înhămat iar la munca ei sisifică și cel puțin pentru asta ar fi meritat să mai treacă măcar un tur. N-a fost să fie, a dat peste o adversară, Kulicikova, neașteptat de matură în joc pentru anii ei. Apoi, misiunea Alexandrei era foarte ingrată, cu toți ochii noștri ațintiți asupra ei, implorând-o parcă să iște o minune și să nu ne lase singuri. Dar Kerber e o piatră prea tare, Alex a izbutit doar s-o clintească. Asta este, rămânem cu băieții de la dublu, să le acordăm deci atenția ce li se cuvine. Au debutat fără acute, amândoi trecând mai departe în două seturi, alături de partenerii lor. Să nu le facem traseul, mai bine meci cu meci, cum le place lor să spună.