CÂMPULUNGUL RUSESC (I). În 13 decembrie 1433, când a fost convenit, pentru prima dată, hotarul dintre Polonia și Moldova, negociatorul moldovean, Tăutul logofăt, din Vijnița, Tăutul a primit de la Regele Vladislav al Poloniei satele, până atunci polone, Câmpul Lung rusesc, Putila, Răstoaceli, Vijnița, Ispasul, Milie, Vilavce, Carapciul, Zamostie, Vascăuții și Voloca, deci cele de pe malul drept al Ceremușului, noutatea tratatului fiind aceea că muta granița, „de pe obcină”, pe firul apei.
În 4 decembrie 1618, un oarecare „popa Diiac”, soțul Avrămiei Tăutul, răscumpără satul și moșia „Cămpulung în munte, pe Cirimușul Alb”, pe care logofătul Tăutul al acelei vremi îl zălogise lui Stroici, plătind 100 galbeni ungurești. În 1623, jumătate de sat, „la munții se să numește Opolocanie”, aparține, prin moștenire, lui Mihai Tăutul, pârcălab de Hotin.
Logofătul Tăutul încearcă să-și însușească satul, în 20 martie 1634, de la sora sa, Avrămia, și de feciorul ei și al popii Diiac, Lupul Popăscul, dar fără izbândă, datorită zapiselor din 1618.
Câmpulundul de pe Ceremușul Alb rămâne în proprietatea lui Lupul Popăscul până la moarte, din 4 noiembrie 1696 moșia fiind moștenită de fata lui, Antimia, căsătorită cu Lodovic Grohovschi.
În 4 noiembrie 1696, după o judecată în fața Divanului între Gheorghi Goian și socrul său, Andrei Groholschi, „pentru a patra parte din giumătate din tot satul din Ispas, care parte au fost a Antimiei, fetii Lupului Popescului, și ne-au arătat Gheorghi Goian și un zapis de la soacră sa, cum au dat cu limbă de moarte parte acea din Ispas featii sale, Aniții, jupânesei lui Gheorghie Goian, iar fiului său, lui Liudvic, au datu din giumătate de sat Câmpul-lung a treia parte, cu vecini, cu totul”, partea din Ispas era întărită lui Gheorghi Goian, iar partea din Câmpulung Rusesc, lui Ludovic Groholschi.
În 14 noiembrie 1691, Rafila, fata lui Lupu Popăscul, lasă soțului ei, Miron Cucoranul, și nepoatei sale, Anița, jupâneasa lui Ghorghe Goian, „parte me de Câmpulung, care a fost giumătate de tot satul, apoi dintr-acea parte au luat Andrei Grohovschi a tree parte, iar cele doă părți rămân a mele”.
Doi ani mai târziu, în 24 iulie 1698, Andrei Goian, fiul Aniței Goianeasa și nepotul Antimiei, încearcă să-și însușească jumătate de sat, dar este pârât la Divan de Constantin Turcul, starostele de Cernăuți, și de rohmistrul Liudivic, fiul lui Andrei Groholschi. Curând, Groholschi „se hainește”, fugind în Polonia, așa că, în 8 iulie 1701, din porunca lui Duca Vodă, satul Câmpulung pe Ceremușul Alb intră în stăpânirea lui Gheorghe și al Aniței Goian. În 11 aprilie 1709, Liudivic Groholschi, feciorul Antimiei, fata lui Lupul Popescul, zălogește partea sa de moșie din Câmpulung Rusesc lui Constantin Turcul, pentru 60 lei bătuți.
În 25 aprilie 1719, Miron Dari sărdar și Toader Goian, rudele cele mai apropiate ale lui Groholschi, sunt somați de Divan să răscumpere moșia de la Antimia, văduva lui Constantin Turcul, ceea ce se și întâmplă. În 20 februarie 1722, cei doi mai primesc încă un sfert din sat și din moșie, parte care le revine după Toader Paladi, care se căsătorise cu fata lui Tăutul logofăt. Celălalt sfert de sat, care aparținea lui Iuon Tăutul, este dăruit, în 12 ianuarie 1724, ginerelui său, Petre Giurgiuvan, străbunul pictorului din perioada interbelică.
În 28 iunie 1724, localnicii din Câmpulung pe Ceremușul Alb au parte de o ușurare a birurilor, din partea lui Racoviță Vodă, odată cu uricul acordat, pentru o parte de sat, lui Grigore Potlog, pe motiv că au de suferit destule împilări din partea megieșilor, deoarece „se mărginesc și cu Ungurii, și cu Leșii”.
În 5 februarie 1740, stăpâni ai celei mai mari părți a satului sunt Sandul Sturza și Toader Palade, care solicită Divanului Domnesc o nouă hotarnică. În 1 mai 1741, Ștefan Vlad vinde lui Sandul Pelin, vornicul Câmpulungului Rusesc, cum este numit satul pentru prima dată, un laz și un vecin, pe Ștefan Hatman, fiul lui Sămion Hatman, pentru 23 lei turcești.
În 26 mai 1745, Petre Giurgiuvan, ginerele lui Iuon Tăutul, care primise drept zestre moșioara din Câmpulung Rusesc, cu un anulit număr de vecini, vinde a șasea parte din Câmpulungul Rusesc, „cu toate lazurile de pe ea”, lui Sandul Sturza și lui Toader Paladi.
„De o samă de vreme s-au învățat oamenii de sănt vecini acolo (la Câmpulung Rusesc), întracele sate, deș vându lazurile de la o parte unor stăpâni la alț oameni a altui stăpân”, iar Ioan Vodă poruncea lui Miron Gafenco, în 8 aprilie 1746, să cerceteze pricina.
