Deși deține în scripte cea mai mare suprafață de pășuni din toată Moldova, municipiul Câmpulung Moldovenesc a ajuns într-o situație incredibilă. În doar zece ani, suprafața de pășune utilizabilă s-a redus la jumătate, nu din cauza unui cataclism, ci din indolența celor ce le-au gospodărit.
Situația era cunoscută parțial de autorități, dar cât de gravă este cu adevărat s-a aflat când s-au obținut de la APIA situațiile cu suprafețele efective pentru care se derulează plăți prin această agenție pentru cei ce gospodăresc pășunile.
În urmă cu un deceniu, municipiul se putea considera pe drept cuvânt posesor al unei mari bogății, reprezentată de cea mai mare suprafață de pășune deținută de o localitate în toată Moldova, adică 1.611 ha. Pășunile Câmpulungului, împărțite în trupuri mari pe toți munții din zonă, sunt concesionate periodic prin licitație unor organizatori de stâne și văcării, pentru suprafețele din extravilan, iar în intravilan suprafețele mai mici sunt destinate pășunatului liber.
Licitațiile organizate de administrația locală în ultimul deceniu pentru concesionarea pășunilor au dus uneori la prețuri uriașe, numai pentru că localnicii orgolioși nu au vrut ca alții să devină stăpâni de munte pe anumite trupuri de pășune. Chiar și înainte de tentația finanțării europene, pășunile Câmpulungului au născut pasiuni teribile și în urmă cu un deceniu s-a ajuns la confruntări directe pe munți între diferite ”tabere” de crescători de animale și chiar între localități cu pășunile pe hotare.
Bacii se înghesuie acum să-și adjudece concesiunile de pășuni, pentru că, deși se plâng mereu că nu scot prea mare profit din asemenea activitate, în realitate încasează în fiecare vară sume frumoase de la fiecare posesor de animale care își duce efectivele la stâne și mai primesc și bani europeni ca sprijin pentru întreținerea pășunilor.
Cea mai mare problemă, împădurirea naturală a pășunilor
Toate contractele încheiate de primărie cu organizatorii de stâne au impus și anumite condiții, printre care obligația efectuării lucrărilor de întreținere a pășunilor. Nu toți organizatorii de stâne au fost însă preocupați de aceste lucrări, iar angajații primăriei, care ar fi trebuit să verifice respectarea contractelor, nu și-au bătut capul ani la rând cu acest subiect.
Astfel a apărut și s-a amplificat treptat cea mai mare problemă, împădurirea naturală a pășunilor. Fenomenul se manifestă firesc, pentru că semințele copacilor din pădurile învecinate ajung pe pășuni și astfel apar mereu pâlcuri de arbori mici. Aceștia trebuie eliminați, dacă se dorește o pășune corespunzătoare, înainte de a ajunge la o anumită grosime. Ulterior, tăierea arborilor tineri este interzisă prin lege, iar pâlcurile de arboret trec automat în regim silvic, cu diminuarea aferentă a suprafeței utilizabile de pășune. Cei ce au gospodărit pășunile Câmpulungului au fost nepăsători față de această regulă, curățarea pășunilor nu s-a făcut la timp și astfel mare parte din acestea au rămas împădurite prin efectul legii. În acest an, din cele 1.611 ha de acum un deceniu mai sunt utilizate efectiv ca pășuni doar 889 ha. Autoritățile câmpulungene admit că situația creată este ”foarte gravă” și că este iremediabilă, pentru că arborii tineri de pe pășuni incluși în regim silvic practic nu mai pot fi tăiați legal deocamdată, pentru a fi redată terenului destinația inițială.
