Câmpulungenii vor să intre în Cartea Recordurilor cu un „țol de cârpe” rustic

Un ONG și-a propus să îi facă și pe locuitorii din Câmpulung Moldovenesc posesori ai unui record mondial original, chiar dacă despre Câmpulung Moldovenesc, un orășel montan cu mai puțin de 20 de mii de locuitori, se spune tot mai des că este amorțit sau adormit din punct de vedere civic și cultural. Chiar intelectualii locului vorbesc adesea cu amărăciune despre orașul lor ca despre ”locul în care nu se întâmplă nimic”. Localnicii par resemnați cu acest statut, dar dintre ei apar uneori oameni cu inițiativă și idei interesante.
Șapte iubitori ai Câmpulungului au fondat o asociație numită „Amicii Bucovinei” și s-au decis să dezmorțească măcar spiritul competitiv și mândria localnicilor, să le arate că și ei pot face lucruri extraordinare, dacă își unesc forțele și își doresc să realizeze ceva pentru localitatea lor. Lor li s-au alăturat, mai timid la început, alți localnici și acum se conturează primul proiect cu adevărat impresionant: propulsarea Câmpulungului în Cartea Recordurilor.
„Amicii Bucovinei” nu și-au propus fabricarea vreunui cârnat uriaș sau a altor delicatese gigant, ci au o idee mai interesantă, care poate pune în valoare și una dintre activitățile vechi, tradiționale. Este vorba despre un covor rustic uriaș, dintre cele țesute manual din textile tăiate, numite încă popular ”țol de cârpe” sau „țol de codițe”. Ambițioșii membri ai asociației și-au propus ca obiectul rustic să aibă nu mai puțin de 12 km lungime, similară cu a Câmpulungului de la o intrare în oraș la cealaltă, realizare pe care ar trebui să o finalizeze în decurs de un an, cu ajutorul gospodinelor pricepute din localitate.
„Țolul de cârpe”, țesut de bunicile care țin la tradiții
Țesutul preșurilor rustice de acest gen este o activitate des practicată de femeile din zonă în trecut, mai ales în perioadele friguroase. Chiar dacă obiectele obținute erau și sunt încă de uz curent, „de toată ziua”, pe post nu de preșuri obișnuite și deloc de mare preț, asta nu înseamnă că afacerea lor nu era un meșteșug complicat și obositor. Covorașele erau țesute în trecut ca metraj, în războiul de țesut din lemn de acasă sau pe rame de lemn speciale. Firele de urzeală utilizate în acest caz erau mai groase decât la covoarele înflorate de lână. Gospodinele foloseau fire de bumbac sau chiar sfoara de cânepă pentru urzeală, poziționată mai rar.
Meșteșugul este încă practicat, atât de bunicile care țin la tradiții și se pricep, cât și de tinere amatoare de artizanat modernizat, care consideră vechea idee a țolului de cârpe o găselniță foarte decorativă. Printre firele de urzeală, pentru a se realiza un astfel de covoraș, nu se folosesc fire de lână sau alte „ațe” toarse, ci un material special pregătit, cordoane înguste de material textil de culori diferite, care prin îmbinare ordonată sau aleatorie conferă covorașului aspectul special, fără a fi costisitoare. Așa-zisele „codițe” sunt mai greu de obținut decât covorașul țesut și implică o muncă îndelungată. Practic, bucățile de material textil subțire, precum hainele mai vechi sau pânzeturile, sunt tăiate pe rând în fâșii care sunt depănate în gheme și cusute între ele. Cordoanele lungi obținute astfel reprezintă materialul care va fi țesut și va alcătui „fețele” covorașului.
Potrivit precizărilor unuia dintre membrii ONG-ului, câmpulungeanul Cătălin Murariu, pentru asociația câmpulungeană dornică să stabilească un record cu un asemenea covoraș, nu doar realizarea lui va fi o provocare, pentru că este tehnic imposibil să fie făcut dintr-o singură bucată, dar și simpla depozitare până la omologarea recordului poate reprezenta un obstacol. Procurarea materialelor necesare și manopera în sine vor necesita găsirea altor soluții, dar inițiatorii proiectului nu se dau bătuți.
”Președinta asociației, logopedul ieșean Carmen Grigoraș, este o persoană tenace și are sprijinul nostru total. Există o colaborare bună cu autorități locale și cu agenți economici din zonă și suntem siguri că vom reuși, cu ajutorul lor și al altor firme interesate, inclusiv cu sprijinul multor câmpulungeni deschiși față de astfel de idei, să ducem la bun sfârșit acest proiect”, ne-a mărturisit Murariu.