Campionii vorbelor

Dacă ar exista un campionat mondial al vorbelor oamenilor din fotbal, probabil că nu am avea adversar. Din nefericire pentru noi, deștepții de la F.I.F.A. nu organizează World Cup decît la fapte de fotbal, domeniu în care nu stăm tocmai strălucit. Zilele de sfîrșit și de început de an au adus în media românească noi și remarcabile fapte pe tărîmul… vorbelor, de la Timișoara pîn’ la Vaslui toți cei implicați în „fenomen” dînd veritabile recitaluri. Cel mai haios e domnul Iancu, benzinarul din moțul lui Poli Timișoara, cel care din vorbe i-ar cumpăra pe toți, de la Ronaldo și Ronaldinho pînă la Beckham și Eto’o. Îl încurcă însă amănuntul că ăștia și încă alții cam de același calibru nu prea sînt de vînzare. Aici și e, de fapt, diferența: Iancu i-ar cumpăra pe vorbe, iar patronii lor i-ar vinde pe fapte, adică pe bani. Bani, e drept, are și Iancu, respectiv Poli: „Poa’ să coste oricît, 30, 40 de milioane, noi scoatem banii dacă Hagi zice că are nevoie de Cutare jucător. Și, desigur, dacă e de vînzare.” Asta-i, v-ați prins: ce-ar cumpăra Iancu nu e de vînzare. Mai rămîne marfa din raft, ca de exemplu cei trei de la Dinamo, pentru care prețul „en gros” ar fi de 4,5 milioane. Ei, nu! Dl. Iancu nu dă mai mult de 4 milioane fix. Vă băgați la un pariu? Adică dacă Barcelona ar cere 40 de milioane pe Ronaldinho, pariați cu mine pe 1 RON că Iancu ar zice: „Ăla!? Mai mult de trei’j’nouă nu face!” ? La Vaslui, lucrurile stau nițel invers, în sensul că marele credul care este Porumboiu a dat 125.000 de „coco” unei panarame numai ca să o vadă ratînd penalty-uri. Iar panarama sigur că declară că n-a luat nici un ban. Păi, ce, ăștia sînt bani pe lîngă ăia pe care-i lua numai ca să lustruiască cu izmana-i proprie banca de la spanioli și de la nemți? Ca să nu mai vorbim de cei 40.000 pe care i-a luat unul, Ilie, numai fiindcă-l cheamă la fel ca pe frate-său. Abia aștept să-i văd la tribunal: or ști vorbe și acolo?