N-ar trebui să fie prea mare dilema în a aborda subiectul de azi, când eliminarea jenantă a campionilor de la FCSB se suprapune cu performanțele rare spre unice ale campionului David Popovici. Totuși, eu cred că merită să vorbim despre amândouă. Mă alătur spășit lui Gigi Becali și Meme Stoica întru subestimarea echipei Skendija, dar fără doza lor de aroganță. ”FCSB se va califica sigur, orice altceva ar fi cu adevărat pedeapsă divină pentru antrenorul Becali” – asta scriam după prima manșă. Mă bazam pe ce văzusem, pe faptul că doar șansa îi scăpase pe nord-macedoneni de a fi conduși la unul sau două goluri, pentru ca apoi reacția la acel gol de autor să fie sabotată de prostia lui Tănase (cartonaș roșu) și a celui care operează schimbările la FCSB, oricine o fi el. Ei bine, la retur a absentat Olaru, ceea ce s-a văzut mai mult decât în primăvară, iar pe lângă asta a lovit iarăși prostia celui responsabil cu schimbările. Astfel, la un moment dat adversarii căpătaseră o încredere neverosimilă, realizând o veritabilă fază de tip ”tichitacabarselona”, stricată de o finalizare în plopi, de care mărturisesc că mi-a părut rău… Pentru FCSB urmează revenirea la etajul de anul trecut, adică Europa League, dar deocamdată preliminarii, adică mai e de tras ca să nu coboare la parter sau chiar să fie dată afară din clădire. Adversara cu numele Drita inspiră încredere, dar parcă nu m-aș mai hazarda.
În multitudinea de comentarii din jurul noii medalii de aur a lui David Popovici, două mi-au sunat aiurea: chinezul Pan Zhale ”n-a fost în stare” să se califice în finala la sută, iar David ”a profitat” de lipsa lui. Prima e o desconsiderare a ceea ce înseamnă sportul, și mai ales acela care depinde de fracțiuni de secundă, în timp ce a doua e o inexactitate, o necunoaștere a situației. Eu cred că David ar fi câștigat oricum, chiar mi-aș fi dorit să fie și recordmenul mondial acolo. Asta fiindcă el nu s-a mai apropiat niciodată de acel timp extraordinar înregistrat de Olimpiadă, în timp ce David, la acest Mondial, tocmai ce a intrat direct pe locurile 2 și 3 în istoria probei cu timpii din finală și respectiv semifinală. Că nu a doborât și recordul, să-l credem că e mai bine, că asta îl face să găsească motivație în continuare, ceea ce, iată, nu a mai izbutit chinezul, deocamdată. Tot deocamdată, să savurăm în tihnă acest adevărat triumf planetar al unui sportiv român.
