Ne găsim în plină epocă romantică, s-o numim așa, a fotbalului pe teren redus, cunoscut ca minifotbal. Anul trecut a avut loc prima ediție a campionatelor europene, câștigată de România. Ca la Eurovision, probabil că învingătoarea avea datoria de organiza următorul turneu final, ceea ce s-a și întâmplat, la Tulcea. Cine ar fi văzut componența celor două grupe de câte patru echipe ar fi putut crede că este vorba despre un fel de Cupă Balcanică, mai extinsă un pic. România, Bulgaria, Grecia și Slovacia în prima, Cehia, Moldova, Cipru și teoretic Serbia în cea de-a doua. Sârbii nu au putut onora invitația, danezii n-au putut fi invitați direct de pe plajă, ca în 92, poate din cauză că ne aflăm în plin extrasezon, așa că în această grupă s-au luptat doar trei echipe. N-aș putea să vă spun care e situația minifotbalului în țările care contează în fotbalul celălalt, pe care îl știm noi, posibil să nu se fi făcut așa rapid tranziția de la futsal la minifotbal, deși se pare că aceasta este tendința în ultima vreme. Oricum, până s-or trezi ele, noi vom avea cel puțin două titluri în palmares, fiindcă, iată, am reușit să bifăm și cel de-al doilea succes. Echipa noastră a fost cu o clasă peste multe competitoare, desigur și pentru că unele dintre ele au deplasat efective reduse, Slovacia având doar o rezervă, iar Cipru nici măcar una!
Concret, România a învins Bulgaria cu 5-0, Grecia cu 3-1 (victorie greu conturată, cu un gol fantomă, direct din aut) și Slovacia cu 4-1. În semifinale, o victorie mai greu conturată decât se estima, 4-1 cu Moldova, după ce am fost conduși și ne-am desprins pe final, când moldovenii, pentru a forța egalarea, au băgat un jucător de câmp în locul portarului. Finalele au fost într-adevăr cele mai intense partide jucate la Tulcea. Pentru locul 3, Moldova a trecut cu destul noroc de greci, doar 1-0, în timp ce selecționata noastră a trecut abia la loviturile de departajare de o echipă cehă care a crescut de la meci la meci, fiind la un pas de a deveni ea campioană. Am fost conduși tot timpul, revenind în joc printr-un șut deviat, apoi, la 1-3 s-a instaurat crisparea. Salvarea a venit dintr-o acțiune personală și, cel mai important, golul de 3-3 a fost reușit pe final, dintr-o lovitură de la 9 metri, când cehii au făcut cel de-al optulea fault al reprizei, numărul fatidic după care orice greșeală se penalizează cu lovitură de la 9 metri (nota bene, noi comiseserăm… 0 faulturi!).
Una peste alta, important este că din lot au făcut parte și doi jucători de la Railex Suceava, Ovidiu Bosancu și Sorin Nicoară, ba chiar aceștia s-au numărat printre titulari. Mai mult, Bosancu a fost singurul jucător care a prins toate minutele în teren în semifinală și finală! Felicitări și la mai mare, poate chiar un mondial, până nu apucă brazilienii să treacă de la fotbal pe plajă la sintetic!
