Bineînțeles, și făcând. Cam asta ar fi trebuit să înțeleagă vocalii patroni din Liga I după succesul Unirii din sezonul trecut. De aceea mi-am permis să adaptez titlul după exprimarea simpatică a generalului Iordănescu, cel care a ratat schimbarea de generații la fosta sa echipă, FC PSD. Spusese nea Puiu că, ăsta, campionatul, „nu se câștigă atăcând”! Nici măcar din când în când?! Oricum, unii aplică din proprie inițiativă sintagma din titlu, tăcând și făcând. Semne! Asistăm la un adevărat limbaj al semnelor, interpretările depășind orice fantezie. Astfel, Florin Costea își freca mâinile de noroi, când de fapt mâinile încrucișate îi sugerau lui Prunea un singur lucru: „la pușcărie”! Lucru spus pe șleau, fără să facă pe mimul, de Mititelu arbitrului Augustus, fiul tatălui său. Cică după excesul de pușculiță, cura de pușcărie ar fi remediul firesc. Dar culmea cititului în semne a fost, fără îndoială, interpretarea gestului identic al lui Mourinho, de a-și încrucișa brațele în fața camerelor de luat vederi. Am rămas impresionat când am citit că Mou, cunoscut rocker psihedelic, s-ar fi inspirat din filmul The Wall, al celor de la Pink Floyd! Mesajul s-ar fi tradus prin „suntem loviți și avem mâinile legate”! Și eu, ignorantul, credeam că vroia să spună că arbitrul fură și i s-ar cuveni o pereche de brățări. Dar așa au crezut și afonii ăia din comisia care l-au amendat și suspendat niște etape. Pun pariu că ăștia ascultă doar Al Bano și Ricchi e Poveri.
Numai pe săracul Baciu nu l-a interpretat nimeni în mod sofisticat. Oricum are înaintași celebri, de la Effenberg, la Stelea, via Răzvan Lucescu. Numele nu-l ajută pe Baciu, mai precis lipsa unei notorietăți pe măsură, care să-i permită, precum unul dintre predecesori, să pretindă că degetul mijlociu semnifica faptul că este numărul unu în apărare. Măcar în apărarea sa!
