Săptămâna trecută, campioni la răutăți așternute pe hîrtie sau spuse în fața camerelor de luat vederea au fost șeful Biroului de Presă al PSD Suceava, Ovidiu Milici, și deputatul Dumitru Pardău, unul dintre boșii PD-L Suceava.
La cât venin le-a ieșit din pix și au strecurat de pe limbă, cred că dacă s-ar fi întîlnit pe undeva și ar fi avut la ei câte un topor, cei doi s-ar fi luat la omor.
E bine că la noi armele de foc nu se eliberează cu prea mare ușurință fiindcă, altfel, în campaniile electorale am ajunge acasă cu tenișii plini de sânge și cu răni de la gloanțele ricoșate din panourile destinate afișajului electoral.
Dacă domnul Milici, un lup tânăr al politicii sucevene, este cunoscut pentru limbajul său uneori prea aspru, atitudinea domnului Pardău a surprins.
În cadrul unei emisiuni televizate, Dumitru Pardău a atacat familia liderului PSD, Gavril Mîrza. Cunoscându-l cât de cât pe Dumitru Pardău, refuz, totuși, să cred că acesta a făcut așa ceva. Probabil că a făcut-o doar gura deputatului PD-L, pentru că s-au văzut suficiente cazuri în care gura vorbește fără ca proprietarul acesteia să fie de față.
Până în seara în care gura a vorbit fără el, domnul Pardău era pentru mine poate cel mai molcuț om politic de pe aceste meleaguri încărcate de istorie și mângâiate de doine și balade, dar mai ales de trilul măiastru al privighetorii cântului popular bucovinean.
Era un fel de blândul Ben, însă mult mai slab și mult mai bun. Totuși, n-aș fi prea dur cu Dumitru Pardău, fiindcă oricui i se poate întâmpla să greșească.
Se pare că domnul Pardău nu este pregătit pentru o campanie electorală atât de tăioasă cum este cea din județul Suceava și nu poate face față presiunilor care-l apasă din toate părțile.
Sunt convins că Dumitru Pardău va redeveni domnul Dumitru Pardău și că acesta își va certa gura care a vorbit fără ca el să fie de față. Sunt convins pentru că un om educat ca domnul Pardău știe foarte bine că, scuzați cacofonia, campaniile electorale trec, oamenii rămân.