Am ezitat în privința subiectului pe care să-l aleg pentru acest editorial, dacă să fie despre prima săptămână de campanie electorală sau despre situația românilor din Italia.
Pentru că ambele sunt de actualitate, mă voi referi la amândouă.
Putem constata câteva lucruri după prima săptămână a acestei duble campanii. Am fost curios în privința temelor de campanie alese de partide. Un lucru este comun aproape tuturor partidelor, și anume că nu se iese cu ceva specific vreunui partid, iar reflectarea în presă este prea puțin vizibilă, fiind referiri mai degrabă la atacuri reciproce ale partidelor, fără legătură cu prezența României în Parlamentul European.
Mai mult, dezbaterea publică, atâta cât este, s-a concentrat asupra referendumului și nu a candidaților la europarlamentare.
În condițiile în care este de presupus un anumit absenteism, este de bănuit o polarizare a votului între pro și anti Băsescu.
Pentru perioada următoare, este de așteptat o intensificare a acțiunilor tuturor partidelor în teritoriu.
Pentru P.D. este de așteptat o elaborare și difuzare de materiale care să explice foarte clar ce înseamnă votul uninominal propus de președinte.
Pentru P.N.L., strategia de a promova: oameni-produse-valori cred că va fi schimbată datorită trio-ului Remeș-caltaboș-șpagă și fie vor schimba sloganul, fie vor încerca să fructifice acțiunea “caltaboșul” în favoarea lor prin a împărți caltaboși populației sub sloganul:” Dăm poporului înapoi din ce s-a furat”.
Interesant ar fi de văzut cum va reacționa P.S.D.-ul, pentru că electoratul lor tradițional ar putea fi bulversat de îndemnul lui Ion Iliescu referitor la boicotarea referendumului pe de o parte, dar și de cea a grupului Geoană, care îl critică pe Președintele României dar, paradoxal, susține sistemul de vot uninominal propus de acesta.
Cât despre P.L.D., acesta își joacă cea mai importantă carte de când s-a născut și va continua cu campania de informare și mobilizare.
Despre subiectul românilor din Italia, cred că rezultatul acestei crize, oarecum artificiale, este cauzat de o proastă gestionare a situației de către Guvernul României, pe fondul unei campanii interne din Italia și practic, un fapt divers a devenit un incident internațional.
Cei mai afectați sunt românii aflați la muncă în Italia, care se tem să mai vorbească limba maternă pe stradă, dar și cei aflați în alte state din Europa.
La capitolul “responsabili”, personal consider că o mare vină o are primul ministru, care a ignorat până luna trecută o situație potențial explozivă. Atunci când a luat act de aceasta, nu a făcut decât să ceara o poziție miniștrilor de interne și de externe, fără a le da un termen pentru gestionarea și rezolvarea situației.
Cât despre Ambasada României la Roma sau consulatele românești, nu par a se fi implicat în rezolvarea problemei românilor aflați la muncă și nici în a cere guvernului nostru să ia măsuri.
Am legat subiectul europarlamentarelor din România cu cel al românilor din Italia, pentru ca actualii europarlamentari români nu au avut nici un fel de reacție, neluând legătura cu omologii lor din alte state pentru a se interesa de posibilitatea îmbunătățirii condițiilor de muncă ale românilor din străinătate.
Practic, România a avut un comportament de “vinovat” în tot acest scandal.
Am aflat foarte multe în ultima săptămână despre românii din Italia, de la trei familii de pe scara blocului unde locuiesc. Acestea au revenit în țară de frica unor represalii și pot să vă mărturisesc faptul că și noi, parlamentarii români, avem o anumită vină, legislativă și nu executivă, pe care trebuie să ne-o asumăm.
Până săptămâna viitoare, fiți cu lupa pe politică, pentru că nu întotdeauna este ce pare a fi.
La Mulți Ani Monitorului de Suceava.
