Monitorul de Suceava vă prezintă în serial istoricul așezărilor din Bucovina, lucrarea „Povestea așezărilor bucovinene”, semnată de Ion Drăgușanul. Așa cum spune autorul, „povestea fiecărei așezări este extrem de importantă și constituie pentru noi un patrimoniu obștesc pe care nu avem dreptul să-l ignorăm”.
CAMENCA. În 15 iunie 1431, Alexandru cel Bun întărea lui Stan Cupcici, printre alte sate, „și Camena pe Siret (numele vechi al Camencei, conform DRH, Vol. I, p. 153), pe care i l-a dat fiica lui Miclouș”.
Închinat mănăstirii Putna, în 2 februarie 1503, „pe Siret, satul Camenca”, fiind dăruit „pentru pomenirea sa” de „răposatul Iurii Cupcici”, satul, aflat în hotar comun cu Petriceanca, este menționat, drept Caminca, și în uricele târzii, precum cel din 1760, al lui Ioan Callimah, sau în hotarnica din 1765, drept proprietate a mănăstirii Putna, dar și în 1771, când la Camenca se stabilește pălmașul din Bârgău Alexandru Bilous, împreună cu soția și cele două fete ale sale.
În 30 martie 1727, Calistru, episcopul de Rădăuți, dăruia mănăstirii Putna „prisaca cu toți stupii din Camănca”.
Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Caminca, în Ocolul Berhometelor, fără alte precizări, „19 – toată suma caselor”, însemnând 1 panțir, 3 femei sărace și 15 birnici.
În 1775, Camenca, cu Petriceanca, ambele din Ocolul Berhometelor, aveau doar 18 familii de țărani, același număr fiind stabilit, și pentru 1774, de Daniel Werenka, numărul acestora sporind la 92, până în 1784.
În 1843, biserica din comuna bisericească Camenca și Petriceanca, cu 1.846 enoriași, era slujită de preotul administrator Joann Tarasiewicz. În 1876, comuna bisericească avea 3.295 enoriași, preot fiind Leon Ferliewicz (în sursă, este notat cu creionul, drept preot cooperator, și O. Mironovici). În 1902, se va sfinți o biserică-filială și la Petriceanca. În 1907, paroh al comunei bisericești Camenca și Petriceanca era Grigore COSTAȘ, născut în 1845, preot din 1872, paroh din 1877, iar preot cooperator era Ioan Grigoraș-Sucevean, născut în 1875, preot din 1901, cantor fiind, din 1900, Ioan Simota, născut în 1849.
În Camenca a funcționat o școală ruteană cu 5 clase, din 1854, și o școală românească cu 2 clase, din 1902[2].
În 1890, Camenca avea 3.817 locuitori, ucraineni și români, parohi fiind Leon Ferlievici și Cristofor Iliuț, iar cantor bisericesc – Ioan Simota. Învățător al satului era Teodor Cârstiuc.
Vineri, 25 octombrie (6 noiembrie) 1896, a fost sfințită biserica din Camenca de către Arhimandritul Mitrofor Vladimir de Repta, fiind întâmpinat, în numele comunei bisericești din Camenca, de preotul Christofor Iliuț, de învățătorul Teodor Cârstiuc și de amploaiatul Starcuewski. „La intrarea în comună, și anume în atinența Petreceni, lângă portalul ridicat aici și împodobit cu cetină și steaguri, înaltul oaspe a fost salutat de delegatul căpitanatului districtual, dl Dr. Tarangul.
Trecând apa Siretului, drumul era împodobit, de amândouă părțile, cu brădănași, iar poporul adunat petrecea, cu uralele sale, pe mult doritul său oaspe până la locul destinațiunii, între sunetele clopotelor și bubuitul săcălușelor…
Rânduiala sfințirii bisericii s-a început cu serviciul divin de seară (privegherea), care a decurs în cea mai bună ordine. La actul sfințirii, mult înfrumusețată prin cântările alese, executate de membrii corului seminarial, săvârșit de către I.P.C. Sa Arch. V. de Repta, au asistat: prof. dl. Dr. Em. Voiuțchi, admin. Protopr. S. Piotrovschi, P.C.L.T. Iliuț, paroch în Arbore, I. Hostiuc, paroch în Carapciu, V. Calance, spiritual seminarial, L. Zugrav, paroch în Romanești, M. Tarnavschi, paroch în Hliboca, V. Isopescul, paroch în Volcineț, G. Grosar, paroch în Cerepcăuți, M. Mitric, cooperator în Carapciu, și diaconul catedral M. Boca”[3].
În 1898, funcționa, la Camenca, în casa lui Filip Rotariu, Cabinetul de lectură „Luceafărul”, cu 61 membri, 32 cărți și 3 abonamente la gazete. Conducerea acestei prime biblioteci sătești din Camenca era asigurată de Ilie Grigorovici, Filip Rotariu și Alexandru Carleciuc.
Însoțirea raiffeisiană a fost înființată în primăvara anului 1903.
Adunând „cântece populare românești din Bucovina”, care aveau să vadă lumina tiparului sub semnătura nemeritată a lui Mattias Friedwagner[4], în 1940, Alexandru Voevidca a cules folclor și de la Alexandru Zelenevschi (20 ani în 1910) din Camenca.
În 1910, trei sferturi din populația satului o formau ucrainenii.
[1] ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldovaîn epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 338
[2]SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 36, 1876 p. 65, 1907 p. 164
[3] GAZETA BUCOVINEI, Nr. 88/1896, p. 3
[4] MATTHIAS FRIEDWAGNER, Rumanische Volkslieder aus der Bukowina, Konrad Triltsch Verlag Wurzburg, 1940