Monitorul de Suceava vă prezintă în serial istoricul așezărilor din Bucovina, lucrarea „Povestea așezărilor bucovinene”, semnată de Ion Drăgușanul. Așa cum spune autorul, „povestea fiecărei așezări este extrem de importantă și constituie pentru noi un patrimoniu obștesc pe care nu avem dreptul să-l ignorăm”.
CAMENA. Parte a vechiului sat Mihalcea, atestat în 10 iulie 1510, Camena încă era socotită, în 1776, drept „jumătate de sat de Mihalcea, care se chiamă și Camina”, așa că înscrisurile vechi, referitoare la Camena, „care după scrisori se cheamă Mihalce”, cu referire la acest vechi sat domnesc se vor menționa. În 1811, „jumătate de sat Camena” însemna un sfert din moșia Mihalcea, iar în 1814, e menționată Camena, care, „după scrisori se cheamă Mihalce… și se află acum în stăpânire cu totul deosebită de satul Mihalce, precum în curgerea vremii și nume deosebit de sat Mihalce au câștigat”.
În 1771, s-a stabilit la Camenca pălmașul Alexandru BILOUS, din Bârgău, împreună cu soția și cele două fete ale sale.
Recensământul lui Rumeanțev , din 1772-1773, înregistrează la Camena „63 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, 1 dascăl, 1 ruptaș, 2 văduve, 4 jidovi, 1 scutelnic al popii și 53 birnici, aceștia fiind: Vasile DUGAN, Ștefan DUȘCIAC, Fodor ȘFURCĂ, Costașcu HLEBAC, Georgiță sin ȘFURCĂ, Mihail OCIORNOHUZ, Mihail ȘLIMKA, Ion CIORNOHUZ, Vasile HUȚULIAC, Iurea CIORNOHUZ, Dănilă IURIC, Andrei sin CIORNOHUZ, Alecsa GUȘETUL, Andrei TEMCIA, Andrei ȘLIMKA, Ion coșar, Ilii sin COZMA, Iacob brat ego, Macsin brat ego, Petre văcar, Ivanko rus, Coste TOKAR, Ștefan SAICIUK, Macsin rusul, Vasile TOKAR, Grigori sin ego, Petre FUCIUK, Toader rus, Iacob brat Macsin, Vasile ȚURCAN, Ion sin TOKAR, Simion SOLOAN, Dumitru cumnat lui Simion, Vasile BUZĂ, Ion BUZĂ, Timoftii LOZINCĂ, Vasile sin ego, Ion DUGAN, Mihaiu ȚURCAN, Pătrașco sin ego, Ifteni BUZĂ, Ion VĂSCĂUCIAN, Toader sin TOKAR, Ștefan LIIFAK, Dumitru rus, Anton zet SOLOAN, Fodor rus, Timoftei ȘERBAN, Nechifor, Mateiu GRIGORCIUK și Lupul văcar.
Rufeturile erau pentru popa Ion și dascălul Ion, pentru scutelnicul popii, Georgii LEȘUK, pentru ruptașul Ion BOTEZATU, pentru văduvele Maria și Anița, dar și pentru jidovii Șmil sin Volvii, Iacob sin Mănașcu, Iancul sin Ițicu și Iancul.
Camena, din Ocolul Cernăuților, avea, în 1775, 1 popă și 45 țărani (47 familii, în 1774, după Werenka), iar în 1784, 91 gospodării.
Camena era, de fapt, o moșie și o parte a satului Mihalcea, după cum rezultă din învoiala dintre copiii lui Toader Murguleț și ai Zamfirei, fiica lui Ioan Stroescul, din 24 ianuarie 1776, când doi frați, Ioniță și Iordachi, primesc, printre altele, „jumătate de sat de Mihalcea care se cheamă Camina”, jumătate de sat pe care cei doi frați Murguleț o vor arenda, în 30 mai 1792, lui Tuduri Mustață, apoi, în 26 iulie 1796, fraților Vaertan și Lazar Antonaș.
În 1843, Camena avea 1.003 creștini ortodocși, care frecventau biserica patronată de Peter von JAKUBOWICZ și slujită de Wassilie CZERNIAWSKI. În 1876, patron bisericesc era, ca și în 1907, Lobel SALTER, preot fiind George HOSTIUC, care avea 1.664 enoriași. În 1907, paroh era Vasile DASCALIUC, născut în 1850, iar cantor, angajat din 1903, George PETRAȘESCUL.
O școală cu 5 clase funcționa, la Camena, din 1883 .
„De la poalele Carpaților și până în orașul Cernăuți, e numai cale de câteva ceasuri. Căci, cum ai atins târgul micuț al Storojinețului, treci numai cât coama păduroasă a Crivei și, luând rămas bun de la valea Siretului, cobori în fundătura de la Broscăuți, ce se prelungește, cu făgetul ei întins, până-n drumul mare…
Te uiți din dealul Crivei, spre Camena, vezi o linie și nimica alta. Te așezi în capătul acestei linii, din susul satului rusesc al Camenei, și te uiți, iar, înainte, vezi că linia dă țintă spre Cernăuți. Și atât e de necurmată vâna drumului, încât ți se pare că ai Cernăuțul chiar înaintea ochilor, să-l prinzi cu mâna” .
În 1890, în Camena trăiau 2.069 locuitori, români și ucraineni, aflați sub oblăduirea morală a preotului George Hostiuc și a cantorului Ioan Petrașescul. Învățător era Ilie Baloșescul, iar primar, Teodor Bolesiuc.
