Calul lui Harap Alb

Am luat de bun ce am citit ieri în presă, anume că știrile sportive de la orice jurnal TV ar trebui să înceapă cu Simona Halep, nu cu Nașu’, Gigi, Prințu’, Borcea etc., așa că scriu și eu despre ea câte ceva azi, chiar dacă și colegul Gabi Manță a scris ieri (și poate că o va face și mâine, ca să mă întărâte să mai scriu și eu o dată, poimâine!), ideea fiind că avem atât de puțini sportivi la vârf în ierarhiile mondiale, încât chiar că merită elogiați încontinuu. Alături de Simona, nu m-ar mira ca foarte curând să o găsim în Top 10 și pe Simona Cârstea, ale cărei evoluții din acest an pe mine m-au impresionat cel puțin la fel de mult până la sfertul de finală al Simonei, când ceva s-a rupt. Adică a redevenit brusc ea însăși, după ce mă dezamăgise cu o săptămână mai devreme, în Fed Cup, dar și în primele tururi în Qatar. Ei bine, Simona a avut ceva din calul lui Harap Alb, care după ce a luat gura aia de jăratec devine năzdrăvan, din mârțoaga care fusese până atunci. O fi citit ce-am scris tot eu, aici? Glumesc, desigur, dar „Gazeta” de ieri povestește cum ea însăși, la 5-3 pentru Kanepi, în setul decisiv din turul întâi, era convinsă că va pierde, iar cel care a convins-o că poate câștiga a fost tocmai antrenorul ei cel nou. Despre care, tot eu, în prostia mea nemărginită, mă întrebam: ce caută în filmul ăsta? … Care film, exact când să devină horror a rămas dramă, iar în ultimele două secvențe a degenerat de-a dreptul în comedie. Deoarece a fost chiar amuzant s-o vezi pe Simona făcând pe la o bucată de semifinală cu locul 4 mondial, Radwanska, nu mai puțin de 8-0 (de la 2-5 a făcut 7-5, iar apoi 3-0 în setul doi!), întâmplare cu care Radwanska nu cred că s-a mai întâlnit în carieră. Ar fi acum momentul unui nou salt, de pe 9 până pe 7, întrucât în Dubai joacă și Kerber, și Jankovici, aflate acum înaintea Simonei, dar numai cu 45, respectiv 100 de puncte mai mult.