Calota glaciară a Groenlandei este erodată de curenții marini calzi ce urcă de-a lungul fiordurilor și contribuie la topirea părții ghețarilor aflată sub nivelul mării, potrivit concluziilor a două studii publicate de revista Nature Geoscience, informează AFP.
Topirea calotei groenlandeze contribuie la creșterea nivelului mărilor la nivel general, care a trecut de la, în medie, 1,8 milimetri pe an, cât se înregistra în anii 1960, la 3 milimetri pe an, în prezent.
Dacă întreaga calotă glaciară a Groenlandei se va topi, atunci nivelul mărilor și oceanelor va crește, în medie, cu șapte metri, înghițind cea mai mare parte a orașelor de pe coastă.
Topirea accelerată a ghețarilor groenlandezi reprezintă un subiect îndelung dezbătut, anumiți oameni de știință considerând că fenomenul este o consecință directă a încălzirii atmosferei terestre, mai accentuată în apropierea polului nord decât în restul planetei.
Însă accelerarea deplasării ghețarilor către mare este mult prea rapidă pentru a fi provocată doar de topirea ghețurilor de suprafață.
Pentru a înțelege mai bine aceste mecanisme, o echipă de cercetători, coordonată de Fiammetta Straneo de la Institutul oceanografic Woods Hole, din statul american Massachusetts, a măsurat temperaturile apei din fiordul Sermilik, care face legătura dintre ghețarul Helheim, din estul Groenlandei, și ocean.
Oamenii de știință au descoperit un curent de apă de adâncime ce intră în fiord cu o temperatură de 3-4 grade Celsius, fiind suficient de cald pentru a fragiliza baza ghețarului și pentru a accelera coborârea lui către mare.
Instrumentele instalate în acest fiord timp de opt luni au relevat, totodată, faptul că vânturile care mătură coastele din acea zonă joacă un rol major în circulația acestor curenți calzi.
Într-un alt studiu efectuat pe patru ghețari de pe coasta de vest a Groenlandei, Eric Rignot, de la Jet Propulsion Laboratory din California, și colegii săi au ajuns și ei la concluzia că „apele oceanice conduc la topirea unei părți considerabile, dar variabile, a părților din față a ghețarilor, care se dezintegrează și formează aisberguri”.
În timpul verii, între 20% și 80% din mișcarea de alunecare a ghețarilor spre mare este o consecință a curenților marini, potrivit acestui studiu.
