CĂLINEȘTII lui CUPARENCO și ai lui IENAKI (I). În 15 martie 1490, printre bisericile întărite de Ștefan cel Mare Episcopiei de Rădăuți, se afla și „a 28-a biserică, la Călinești, cu popă”.
În 3 octombrie 1614, Ștefan Tomșa al II-lea, ctitorul mănăstirii Solca, dăruia ctitoriei sale „satul Călinești, cu mori pe Siret, care au fost ale lui Vasile Stroici”, cel care a „pierit în hiclenie, când s-au sculat cu alți pribegi ca dânșii asupra domniei mele”.
Vasile Lupu repară abuzul săvârșit de Ștefan Tomșa, întărind fosta moșie a lui Stroici, din valea Siretului, ctitoriei sale, mănăstirii Dragomirna, în 25 iulie 1634.
Moșia Călineștilor iese de sub stăpânirea călugărească în scurtă vreme, datorită unui schimb de moșii, prin care Solomon Bârlădeanul oferea Mitropoliei Sucevei moșia Căușești pe Prut, pentru Moșia Călinești pe Siret.
În 1758, s-a stabilit în Călineștii lui Cuparencu plugarul Lupul UNGUREAN, din Rodna, împreună cu soția și cei doi feciori ai săi.
În 1 aprilie 1764, Miron Cuparenco dă feciorilor săi, Mihalachi și Ion, „a patra parte de Călinești ce sănt pe Hatna”.
Recensământul lui Rumeanțev, din 1772-1773, înregistrează la Călinești, în Ocolul Berhometelor, fără alte precizări, „19 – toată suma caselor”, însemnând 7 scutelnici ai „Mariei, fiica sărdarului Miron” Cuparenco, 3 scutelnici ai postelnicului Ion Gherghel, 2 volintiri, 1 jidov botezat, 5 țigani și 1 femeie săracă. Călineștii lui Ianachi aveau 25 de case și tot atâtea familii de birnici.
În 1775, Călineștii lui Cuparenco aveau 2 mazili, 1 popă și 29 țărani, Daniel Werenka menționând, pentru anul 1774, 22 de familii țărănești, care sporesc, până în 1784, la 122 familii. Călineștii lui Ienaki aveau, în 1775, 3 popi și 28 țărani, Werenka menționând, pentru 1774, 30 familii, iar pentru 1784, 126 familii. Ambele sate, ținând de Ocolul Vicovurilor, la începuturile Bucovinei istorice, au fost masiv colonizate, după 1779, cu ucraineni.
O mărturie din 21 iulie 1798, dată lui Vasile Cuparenco de „Vasăle Calmuțchi ot Părhăuți, de Gheorghi Cârste ot Costâna și de Mihalachi Cuparenco ot Călinești nobel”, confirmă că Vasile Cuparencu avea a opta parte din jumătatea satului Călinești din 1758.
În 1825, așa cum se poate afla dintr-o corespondență cu egumenul Putnei, Lavrentie Chirilescu, paroh al satului Călineștii lui Cuparenco era Nicolae Săvescul, cel care-i trimitea egumenului „12 corețe și 2 dimerlii de secară curată, (dar) să-i plătească, numai pentru 10 corețe, 35 lei”.
În 24 mai 1833, Ioan baron Cârste, fiul lui Ilie Cârste, dăruia nepotului său, Ienacachi baron Cârste, jumătate din „Călineștii lui Ienachi, care se cheamă și Grețca”.
În 1843, exista o biserică ortodoxă în Călineștii lui Cuparenco, aflată sub patronajul baronului Joann von KRISTE, deci Ioan Cârste, preot administrator fiind Grigorie Nastasi, care păstorea peste 959 suflete, din amândouă satele. Comuna bisericească, numită Călineștii lui Cuparenco și Ienachi, se menținea și în 1876, când patroni erau Nicolai baron de Cârste și Adolf von Marin, celebrul arhitect bucovinean, și când paroh era Ștefan Seleschi, în cele două sate aflându-se 1.516 enoriași ortodocși. În 1907, celor două sate li se alătură, în comuna bisericească, și Cotul Călineștilor sau Călineștii lui Vasilachi, patroni ai bisericii fiind primarul german al Rădăuților, Gustav Marin, Vasile de Cuparenco, Vasile de Radca, Ioan de Malinescu, Nicolai de Wolczynski, Ioan și George Ursulean, Kalman și Jankef Fischer.
Biserica Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, din Călineștii lui Cuparenco, fusese construită, între anii 1791-1805, de Michail de Cuparenco și restaurată în 1894.
Biserica cu hramul Sfântului Dumitru, din Călineștii lui Ienachi a fost construită, din banii Fondului Religionar, între anii 1884-1887, când a fost și sfințită, slujitor al altarului fiind parohul Ioan Stefaniuc, născut în 1858, preot din 1882, paroh din 1889, iar cantor, din 1904, Athanasie Topârdău, născut în 1883.
Biserica din Călineștii lui Cuparenco, care deservea și Călineștii lui Vasilachi, beneficia de serviciile acelorași slujitori ai altarului, Ștefaniuc și Topârdău.
ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldovaîn epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 339
SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 45 1876 p. 35 1907 p. 131