Monitorul de Suceava vă prezintă în serial istoricul așezărilor din Bucovina, lucrarea „Povestea așezărilor bucovinene”, semnată de Ion Drăgușanul. Așa cum spune autorul, „povestea fiecărei așezări este extrem de importantă și constituie pentru noi un patrimoniu obștesc pe care nu avem dreptul să-l ignorăm”.
CĂLINEȘTI PE CEREMUȘ. În 15 martie 1490, dintre bisericile întărite de Ștefan cel Mare Episcopiei de Rădăuți, se afla și „a 3-a biserică, la Stăncăuți, cu popă”, deci la Călinești pe Ceremuș.
Aflat între Stăneștii de Jos, Ciortoria și Bărbești, pe malul drept al Ceremușului, Călineștii pe Ceremuș au fost întăriți, în 23 octombrie 1598, de Ieremia Movilă, boierilor Pătrașco Sturza și Tăutul, urmând ca Divanul Domnesc să se pronunțe asupra hotarului dintre cele două moșii.
Hotarnica se face abia în 17 decembrie 1609, când este menționat și un alt co-părtaș, Grama, pe lângă Pătrașco Sturza și Tăutul.
În 15 martie 1719, se certau pentru „niște părți de ocină din Călinești… întăi pentru 11 jirebii, care au fost luate de Solomon logofătul de la Ionașco Stărce”, feciorii lui Pavăl șătrarul și Ștefan Strășca.
În 20 februarie 1722, când se împart moșiile lui Toader Paladi între feciorul lui, Iuon Paladi, fost mare spătar, și ginerele lui, Miron Dari, fost Sărdar, lui Iuon Paladi îi revine „întreg satul Călinești, fără a patra parte, ce-i a răzeșilor”.
În 19 septembrie 1724, Mihail Racoviță Vodă poruncea cercetarea jalbei lui Ion Tăutul, care acuza faptul că o jumătate de sat Călinești, moștenire „de pe moșul Tăuteștilor și rămânând acea moșie a unui Andriaș, nepot Tăutului, a vândut-o lui Pârvu, fost șetrar, fără știrea rudelor”, care rude, conform dreptului valah, aveau dcreptul de primă cumpărătură, numai că „oamenii au fugit din acel sat neavând dreptate”.
În 28 septembrie 1734, Constantin Nicolai Mavrocordat poruncește fostului mare căpitan Manole să cerceteze jalba lui Toader Brahă și a cumnatului său, Ștefan Strâșca, „zicând Toader Brahă că, după ce s-au căsătorit el, i-au dat soacră-sa trii vecini și să ție și în moșiea Călineștii frățește, fiind fămeea lui Toader, din toți frații, mai mică, din care vecinii, zise Toader, că pe unul l-au fost dus și la casa lui, de l-au stăpânit, iar acum, după moarte soacră sa, s-au sculat cumnatul său Strâșca și au luat vecinii și din moșiea încă l-au lipsit”.
În 23 februarie 1742, când se împart moșiile lui Constantin Pârvul între copiii săi, Gheorghi, Vasilie și Ileana, jupâneasa lui Gheorghi Calmuțchi, „a venit în partea lui Gheorghi Pârvul medelnicer și a lui Vasile Pârvul… trei părți și două jirebii de sat de Călinești la Brusnița, ținutul Cernăuți, să le stăpânească în pace”.
În 2 decembrie 1759, o nouă ceartă pentru moșii s-a iscat la Călinești și la Pedecăuți, între Ioniță Strâșca mare căpitan și, de cealaltă parte, Iordache Vlad și Ilie Strâșca. Ioniță Strâșca avea o carte de judecată, datată în 3 august 1750, din care rezulta că Ștefan Strâșca, tatăl lui Ioniță, ar fi dat ginerelui său doar un sfert din Călinești.
Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Călinești, moșie răzeșească, „37 – toată suma caselor”, însemnând 2 mazili, Giorgie Vârgolici și Ion Calmuțchi, 3 văduve, Ștefana, Nastasia și Maria, 3 jidovi, Berko, Posin și Leizer, și 29 birnici, adică: Simion VEITIC, Ștefan Calinciuc, Vasilie Calanciuc, Vasilii Calanciuc, Ion Calanciuc, Ștefan Calanciuc, Timofei Calanciuc, Ștefan Niștiuk, Gligor Harina, Iacob Cucu, Petre Harina, Simion Cucu, Iftimii Maneilici, Gligoraș Fedoriuc, Gligor Rusnak, Fedor Rusnak, Macovei Rusnak, Tudosi Hlihoriuc, Martin Rusnak, Toma Peniuc, Ștefan Rusnak, Ivan Ciobotar, Hrihor Vatric, Nichifor Rusnac, Vasili Morar, Silip Rusnak, Tudosi Cucu, Toader sin rus și Roman rus.
În 1775, satul Călinești pe Ceremuș avea 2 mazili, 1 popă și 42 țărani (54 familii, în 1774, după Werenka), populația satului ajungând, în 1784, la 104 familii.
În 1843, biserica ortodoxă din Călinești pe Ceremuș, aflată sub patronajul baronului Ioan de Goian, avea 688 enoriași, păstoriți de preotul administrator George Mitrofanovici. În 1876, patron al bisericii era și încă va mai fi, vreme de bune decenii, graful Jeronim dela Scalla; biserica avea 819 enoriași, iar preot administrator era Emilian Bejan. În 1890, biserica din Călinești pe Ceremuș avea 948 enoriași, păstoriți de parohul Dimitrie Zulinschi. Învățător al satului era Teofil Cazac, iar primar – George Ivaniuc. În 1907, paroh era Nestor Gorecki, paroh și în Bărbești, cantor fiind, din 1900, George Frazian, născut în 1852.
În comună funcționa, din 1887, o școală ruteană, cu două clase[2]. În 1910, doar 4 din 10 locuitori mai vorbeau românește.
[1] ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldovaîn epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 447
[2] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 21 1876 p. 94, 1907 p. 73