În sprijinul celor care cred cu tărie nezdruncinată în teoria că omul e o ființă de-o imensă stupiditate, vine și sărbătoarea anuală care are loc, vreme de câteva zile, cam pe vremea asta, în orașul spaniol Pampeluna.
E o sărbătoare cu profil zootehnic rumegător, bazată pe coarne, pe copite și pe multă prostie. O sărbătoare unde, unei societăți de tauri, special crescuți și antrenați pentru a fi măcelăriți în arenă, li se dă drumul în grupuri prin oraș, canalizați spre arena de corida doar de un personal calificat, înarmat cu niște țepușe.
Țepușele au rolul de a îndruma animalele pe traseul corect și de a le arăta când e de „hăis” și când de „cea”, dar imediat ce purtătorii de coarne ajung pe străduțele orașului, o isterie inimaginabilă se declanșează automat. La vederea taurilor, urletele oamenilor încep să sune animalic, prea animalic, cu unicul scop de a porni o goană amestecată, patrupedă și bipedă.
Dar nu e vorba doar de urletele isterice. Simultan, zeci de ființe cu două picioare zădărăsc rumegătoarele, făcându-le șicane cum doar din mintea umană pot rezulta. Le agită în fața ochilor fel de fel de batiste colorate provocator, aleargă umăr la umăr cu ele, iar unii – cei mai mari temerari – se prind chiar de coarnele lor, special ca să le stârnească enervarea. Dezgustător !
În fiecare an, acest ritual de-o imensă tâmpenie și cruzime, care atrage ca un magnet circa un milion de imbecili mondiali, lasă în urmă vreo 200-300 de răniți, dintre care unii sunt destinați lumii de apoi. Ultimul dintre aceștia, care a căutat-o și a și găsit-o, are scrisă pe cruce luna iulie a anului 2009. Dar sărbătoarea de anul ăsta încă nu s-a terminat.
Sunt de acord cu mierlirea voluntară, chiar îi admir pe eroi. Dar fă-o, frate, pentru o cauză mai nobilă, dacă tot te mănâncă eroismul în cur s-o faci ! Du-te și scapă omenirea de un gadafi sau de un putin, de exemplu, bagă-te între vâlvătăile unui incendiu ca să salvezi o mamă cu doi copii, dar nu te înfige ca boul într-un corn de taur, care nu ți-a făcut nica.
