Calendarul popular al lunii februarie

Făurar, denumirea populară a lunii februarie, era dedicată meșterilor făurari, lucrători ai fierului care pregăteau uneltele, le ascuțeau sau confecționau cuțitele plugurilor. În această lună se încheiau șezătorile, precum și distracțiile tinerilor din serile și nopțile lungi de iarnă. Peisajul spiritual al satului românesc, dependent de cel economic, cuprindea în această lună un număr mare de sărbători cu dată fixă, dar și cu dată mobilă.
Celebrat la 1 februarie pentru a proteja recoltele de stricăciunile insectelor, Trif Nebunul este patronul insectelor dăunătoare: omizi, lăcuste, viermi, gândaci, fiind sinonim cu Trif. În această zi, în calendarul bisericesc se celebrează Sfântul Mucenic Trifon.
Conform tradițiilor populare, Trif Nebunul ar fi fost un om necuviincios care ar fi speriat-o pe Maica Domnului în timp ce mergea, după datină, la biserică, la 40 de zile de la nașterea Pruncului Iisus Hristos, pentru moliftă. Se fac slujbe pentru protecția livezilor și semănăturilor de dăunători.
Ca patron al insectelor, Trif Nebunul se mai numește local Trifonul Viermilor.
Stretenia reprezintă divinitatea meteorologică răspunzătoare de modificările climatice de la începutul lunii februarie și celebrată în ziua de 2 februarie, dată în care creștinii prăznuiesc Întâmpinarea Domnului.
Neînțelegând sensul cuvântului Stretenia care este traducerea slavonă a sărbătorii creștine Întâmpinarea Domnului, poporul a botezat cu acest nume o ciudată divinitate feminină a cărei fire contradictorie, asemănătoare Babei Dochia, se reflectă în schimbările climatice hotărâte de ziua ei: Astfel, dacă este iarnă grea vine primăvara și căldura, iar dacă este timp frumos și primăvăratic se întoarce iarna și frigul.
În această zi este și sărbătoarea boilor, aceștia sunt scutiți de lucru și li se dă fân cu mâna. Se ține și pentru sporul casei. Se face praznic și se dă de pomană, iar femeile se cinstesc cu rachiu.
Haralambie (Sf. Sfințit Mucenic Haralambie) este sfântul mucenic celebrat la 10 februarie, făcător de minuni în Calendarul creștin și patron al bolilor în Calendarul popular. Această sărbătoare se ține pentru apărare de ciumă și alte boli, pentru protecția casei, a culturilor și a animalelor. În această zi, se dau pomană colivă, pâine, lumânări , iar la biserică se sfințesc colaci și grâu care împreună cu agheasma vor proteja animalele, păsările, culturile și pomii fructiferi.
Vlasie (Sf. Sfințit Mucenic Vlasie Episcopul, protector al gospodăriei) este sfântul mucenic, protector al păsărilor de pădure și al femeilor gravide, fiind celebrat în Calendarul popular la 11 februarie.
La Vlasie, se credea că se întorc păsările migratoare sau că atunci li se deschide ciocul și încep a cânta. Sărbătoarea era respectată de agricultori pentru a feri holdele de stricăciunile aduse de păsări, precum și de femeile gravide, pentru a nu naște copii cu malformații.
Dragobete este patronul autohton al dragostei și al bunei dispoziții, celebrat în data de 24 februarie. În unele tradiții, el este considerat Cap de Primăvară, Cap de Vară, fiu al Babei Dochia și cumnat cu eroul vegetațional Lăzărică.
La Dragobete, păsările migratoare se strâng în stoluri, ciripesc, se împerechează și încep să-și construiască cuiburile. Asemănător păsărilor, fetele și băieții trebuiau să se întâlnească pentru a fi îndrăgostiți pe parcursul întregului an. Fetele și feciorii obișnuiau să iasă la pădure pentru a culege flori de primăvară, iar fetele se întorceau alergând, urmărite fiind de tinerii cărora le erau dragi.
Există câteva rituri și credințe care însoțesc această sărbătoare. Astfel, de Dragobete nu se sacrifică nici un animal, femeile căsătorite trebuie să atingă un bărbat din alt sat pentru a fi drăgăstoase tot anul, fetele strâng zăpada și păstrează această apă pentru a o folosi în rituri de dragoste și pentru frumusețe.
În 27 februarie, în Duminica Lăsatului Secului de Carne, în Banat, în Transilvania, tinerii obișnuiesc să aprindă focuri pe dealurile din jurul satului: dansează în jurul lor sau sar peste ele, având credința că astfel se vor curăți. De asemenea, rotesc prin aer tăciuni aprinși sau rostogolesc în jos pe dealuri hodaițe aprinse. Obiceiul este cunoscut sub denumiri precum Alimori sau Hodăițele. Cine a greșit moral pe parcursul anului trecut, trebuie să se teamă de Strigarea peste sat. Larg practicat, acest obicei este menit să denunțe relele și greșelile morale, așa că feciorii din sate urcă pe dealuri vestind numele celor care au greșit sau numele fetelor care nu s-au măritat. Și tot larg răspândit este și obiceiul de a merge la nași cu dulciuri, în semn de respect.
– Bibliografie: Ghinoiu Ion, Obiceiuri populare de peste an. Dicționar, Editura Fundației Culturale Române, București, 1997; Olteanu, Antoaneta, Calendarele poporului român, ed. Paideie, București 2001.
(Cozmina Glonța, referent)