Sfinții Mucenici Iulita și Chiric (†304).
Erau originari din Licaonia (Asia Mică), Sfânta Iulita fiind mama Sfântului Chiric, în vârstă de 3 ani. În timpul persecuției pornite împotriva creștinilor de către împăratul Dioclețian (286-305), Sfânta Iulita și-a luat copilul și a fugit în Seleucia (sudul Asiei Mici), apoi în Tarsul Ciliciei (localitate în Asia Mică, la 16 km în interior spre coasta de sud a Turciei de astăzi) pentru a scăpa de chinurile la care erau supuși creștinii. În Tarsul Ciliciei a fost prinsă și adusă spre judecată înaintea guvernatorului Alexandru, care a supus-o chinurilor în speranța că se va lepăda de credința ortodoxă. În timp ce sfânta era biciuită cu vine de bou, Sfântul Chiric, aflat în brațele guvernatorului păgân Alexandru, a început să plângă, fapt pentru care păgânul l-a ucis lovindu-l de treptele scaunului de judecată. În cele din urmă, îndurând numeroase chinuri, Sfânta Iulita a trecut la Domnul primind moarte martirică prin decapitare. Trupurile celor doi sfinți au fost îngropate cu cinste de către unii creștini din cetate.
Sfântul Iosif, arhiepiscopul Tesalonicului (†830).
A fost fratele Sfântului Teodor Studitul. Încă din tinerețe s-a aflat sub ascultarea unchiului lor, cuviosul Platon, egumenul mănăstirii Sakudion din Bitinia (Asia Mică). Pentru că l-a mustrat pe împăratul Constantin al VI-lea Porfirogenetul care și-a alungat soția și s-a căsătorit o altă femeie, Sfântul Iosif a fost chinuit și întemnițat pe o insulă în Marea Marmara. A fost eliberat în timpul împăratului Mihail Rangabe (811-813). În timpul împăratului Leon Armeanul (813-820) a fost exilat din nou pentru că a apărat sfintele icoane împotriva ereziei iconoclaste. A fost eliberat în timpul împăratului Mihail al II-lea (820-829). A trecut la cele veșnice în anul 830, în Mănăstirea Studion, unde a petrecut ultimii ani ai vieții.
Sfântul Vladimir, Luminătorul Rusiei (980-1015).
A fost fiul principelui Sviatoslav al Rusiei, fiind un păgân devotat în primii ani ai vieții sale. În anul 988, după ce se botează cu numele Vasile, Vladimir se va căsători cu prințesa Ana, sora împăraților Vasile al II-lea și Constantin. Întors la Kiev în același an, principele Vladimir a dat poruncă să se boteze tot poporul rus, ceremonie care a avut loc în fluviul Nipru. Sfântul Vladimir s-a schimbat complet după Botez. El a distrus toate statuile păgâne și le-a înlocuit cu biserici. Pentru că de numele lui se leagă încreștinarea oficială a poporului rus, Biserica îl numără în rândul sfinților drept Cuviosul Vladimir, Luminătorul Rusiei, cinstindu-l la 15 iulie. Biserica Rusiei l-a canonizat încă din a doua jumătate a secolului al XIII-lea, cu data de prăznuire locală la 28 iulie.
(sursa: Ziarul Lumina)