Căldură mare, parol!

Steaua, prin trompetiștii ei mereu de serviciu, se pregătește (auzi, Borcea!?) să joace măcar semifinala Ligii Campionilor. Dincolo de trompetă, ce se vede fără sunet e că jucătorul ei cel mai important (nu neapărat și cel mai bun) are un genunchi făcut țăndări. Calitatea de fin nu i-a prevăzut în fișa postului și drepturi adiționale, astfel încât a beneficiat de tratament (de fapt, lipsă de…) egal cu al celorlalți, adică a fost exploatat până a clacat. Sperăm că nu definitiv, deși „modelul Balaci” ne e încă viu în amintire. Tot la Steaua, deși are un singur străin în lot (că, pardon, Carlos e străin… doar de fotbal!), antrenorul cu pretenții europene Olăroiu discută cu acesta în engleza… fizică, nerămânându-i măcar vreo articulație nefolosită atunci când îi „explică” ăluia traseul de urmat printre jaloane la antrenament. Sigur că ăla va învăța până la urmă cele paișpe cuvinte cu care te poți descurca de minune în lumea fotbalului din România (unde ăia care știu 15 sunt în FRF, iar cei cu 16 cuvinte în vocabular sunt porecliți chiar „dom’ Profesor”, ce, nu-l știți pe Costică Rădulescu!?), dar parcă și antrenorul cu pretenții de Șampion Lig (cum o alintă poliglotu’ Giovanni) s-ar cuveni să poată bolmoji vreo 4-5 vocabule în engleză. Dacă nu credeți că am dreptate, întrebați-l pe Mourinho, în oricare din cele 4 limbi pe care le vorbește fără cusur. La Dinamo, echipa care a luat cele mai mari țepe în perioada de transferări (nu numai când a ratat transferuri sau când i-au plecat din propria ogradă fotbaliști, dar chiar și când a cumpărat, fiindcă pe Ganea e greu să-l consideri o achiziție profitabilă), ne aflăm în plină epopee africană. Mult mediatizatul Ze Kalanga se află în miezul unor întâmplări la limita dintre zona crepusculară și Benny Hill. Mai întâi, n-are viză. Apoi o cere. Numai că Ambasada României din Luanda are liber (și) în week-end, așa că solicitarea de vineri e onorată abia luni de către ambasadorul Bogoridiță (cum dracu’ să se miște repede unul pe care-l cheamă astfel, ce, de Mogorogea din „Amintirile” lui Creangă ați uitat!?), probabil fan de-al Stelei. Mai aflăm că (asta e!) Kalanga n-avea nici bani de bilet, deși nu cred că ambasadorul Cotonogiță (sau cum îi zice…) nu l-ar fi creditat, deși eu cred că și în Angola s-au inventat cărțile de credit. Dar bine că nu l-a creditat! Că franțujii nu i-au dat nici ei viza de tranzit pe ruta Luanda-Paris-București. Ăștia precis țin cu Rapid! Și uite-așa ajunge un jucător transferat anul ăsta să joace la anu’… Și la mulți ani, sănătate, noi succese în cupele europene!