Căldură mare, mon cher

Il Prezidente Klaus Iohannis nu avea nici o șansă să ajungă la cârma țării. Venit dintr-un orășel de provincie, neobișnuit cu “politica mare”, primarul de Sibiu apărea pe prima scenă politică a țării. Era propus candidat de două partide pe cale de a fuziona. Ambele partide treceau printr-o criză. PDL încă nu scăpase de acuzația că a tăiat salariile. Trecuse printr-un congres în urma căruia partidul se fracționase. Al doilea partid ieșise de la guvernare, dar se încăpățâna să afirme că USL există. Din PNL se desprinsese o aripă care a preferat să rămână la guvernare.
Nici sondajele nu-i dădeau nici o șansă lui Iohannis. Primul tur a confirmat datele din sondaje. Candidatul PNL a obținut un scor foarte mic, la o distanță apreciabilă de candidatul PSD. Victor Ponta se vedea deja președinte. A împărțit funcții, și-a desemnat urmașul la șefia guvernului, și-a numit consilierii. Turul doi a venit ca un trăsnet. Românii din străinătate, împiedicați să-și exprime votul de guvernul PSD de teamă că vor vota cu Iohannis, au răsturnat toate sondajele. Iohannis, fără un partid mare în spate, neamț și neortodox, a câștigat la un scor umilitor pentru Victor Ponta. Nici până în ziua de azi nu a înțeles cum s-a putut întâmpla așa ceva.
În schimb PSD a înțeles ce s-a întâmplat. Le-a interzis unor cetățeni să-și exercite votul. A supărat opinia publică din țară. A dus oamenii la o stare de revoltă care i-a scos masiv la vot. Ce a făcut, ce măsuri a luat pentru a recăpăta încrederea votanților? Puține de ordin democratic. În sensul că nu a rezolvat problema votului din străinătate. S-a opus votului prin corespondență.
Dar PSD a compensat prostia de la alegerile prezidențiale cu măsuri economice. A mărit și întregit salarii și pensii, a scăzut TVA-ul și CAS-ul. România a înregistrat creștere economică luând în același timp și măsuri populiste, din păcate în defavoarea investițiilor. Cetățeanul nu simte acest lucru în mod direct. Se va resimți mai târziu.
Dar eu am ajuns la concluzia că o geană de nebunie a încolțit în mintea președintelui, a partidului care se laudă că l-a adus la putere și a celor care îl susțin. Încă. Este vorba despre dorința neclintită de a schimba cu orice preț guvernul condus de Victor Ponta și a instala în fotoliile de la Palatul Victoria doar oamenii “guvernului meu”, după cum s-a exprimat însuși Il Prezidente Iohannis. Acesta nici nu mai vrea să audă de vreo colaborare instituțională cu guvernul pe care l-a găsit la înscăunarea sa în funcția supremă în stat și, nici una nici două, “bagă strâmbe” cu orice ocazie se ivește. Acum i s-a năzărit că “s-a strecurat o apreciere” falsă despre noul Cod fiscal, că acesta n-ar fi atât de “revoluționar” cum s-ar fi spus despre el și, ca atare, l-a retrimis în Parlament pentru rediscutare. Pe Iohannis îl mai deranjează la acest document chiar și maniera în care se va face scăderea taxelor, aceasta urmând “să pună în pericol sustenabilitatea finanțelor publice”! Măi, să fie! Președintele Iohannis își cam ia avânt, asemenea predecesorului sau. Ca să nu se vadă acest stil prezidențial de lucru, cu privire la noul Cod Fiscal, se aruncă pe piață vorbe despre prăbușirea economică a României din perioada lui 2010, când, de asemenea, anterior, se adoptaseră unele măsuri fiscale în favoarea populației. Numai că o analiză atentă, serioasă, arată că unii indicatori macroeconomici de maximă importantă ai economiei țării nu au scăzut în acea perioadă ci, mai mult, au crescut! Și atunci, de unde “temerea” bolnăvicioasă a lui Iohannis? El, Il Prezidente al tuturor românilor, vine acum și dă cu mucii-n fasole, deși nu a participat la nici o dezbatere, la nici o întrunire pe această temă după ce noul Cod Fiscal a fost supus dezbaterii publice. Iar greșeala majoră pe care o face președintele este conturată de faptul că ne demonstrează că nu știe despre ce este vorba în propoziție, din moment ce reprezentanții PNL, cu care se laudă că sunt ai lui, l-au votat în Parlament cu ambele mâini!
Iar frumusețea bălmăjelii generate de Il Prezidente este impregnată cu fixativ de cine alta decât “prim-trompetista” liberală, madam Alina Gorghiu, care a și declarat, zilele trecute, că varianta asumării răspunderii Guvernului pe noul Cod Fiscal (după ce “meseriașul” Iohannis l-a retrimis spre dezbatere în Parlament), “ar fi o bătaie de joc” în absența unui consens politic. Ai înnebunit, fato? Ce consens? Nu l-ați votat și voi, de-a valma, după ce v-ați văitat și ați acuzat puterea că v-au fost furate toate ideile liberale? Dragi iohanniști, legați la ochi și ahtiați după putere, de ce nu vă liniștiți măcar pe căldura asta? Că e căldură mare și unora li s-a urcat căldura la cap.